Poiana Narciselor
Ieri, dis-de-dimineata, aveam zeci de ganduri de lamurit. Atat de multe incat se incolonasera in ordinea prioritatilor si ma asteptau nerabdatoare ca pe-un functionar dimineata sa deschida ghiseul… M-am trezit devreme cu toata oboseala ce parca se adunase de secole, m-am dus la gara, m-am urcat in tren(v-ati prins deja ca-mi plac garile, trenurile pana si asteptarea) si-am ajuns in Sinaia. Nu eram singura si nici peronul nu ma astepta gol. Grupul orasul.ro era pregatit pentru o noua provocare: Poiana Narciselor.
Traseul incepe din spatele garii si e format in buna parte dintr-un drum forestier, ca mai apoi sa te intampine Valea Rea, pietroasa tare si din ce in ce mai inclinata. Poiana Narciselor nu e deloc o poiana, ci un versant destul de abrupt din Muntii Baiului pe care nu toti cei care au inceput sa-l urce l-au si urcat. Narcisele insa, erau narcise, in toata splendoarea pe care doar florile din varf de munte o pot avea.
Unii dintre noi ne-am oprit la narcise, altii am continuat ascensiunea catre culmea muntilor Baiului si prelungirea traseului pana catre seara. Dar mai bine sa las imaginile sa vorbeasca…
Narcise surprinse intr-o clipa de liniste a vantului,
Valea Rea, de sus:
Una dintre panorame. In centru culmea muntilor Baiului (Varful Cumpatu), in dreapta, Valea Rea ramasa in urma…
Mai mult poze, AICI.
Spuneam ceva la inceput postului de ganduri. Mi-am amintit de ele aseara in tren. Nu mai erau, or fi ramas pe munte poate, s-or fi lamurit singure, m-or fi abandonat uimite si indignate de indiferenta mea, dar am zis “ce bineee!” si-am inchis ghiseul in liniste. Dupa, nu mi-amintesc decat baitza fierbinte si perna ce n-a mai apucat sa-mi spuna noapte buna…
P.S. Ma vad nevoita sa-l scriu ca poate poate conteaza:
Pentru cei care nu inteleg ca unele locuri sunt o minune a naturii, chiar daca nu exista o placuta imensa cu “Rezervatie naturala”, sa stiti ca nu trebuie sa va naspustiti sa culegeti de parca n-ati mai fi vazut flori! Pana acasa sau chiar pana la intoarcerea de pe traseu se vor ofili! Daca fiecare am fi cules ieri cate o narcisa, astazi campul ar fi aratat pe jumatate pustiit.
Pentru noi ceilalti carora si ruperea vreuneia din greseala ne-a intristat sa avem mai mult spirit de observatie si sa-i tragem de maneca pe cei din prima categorie. Cu toate riscurile, cu toata dragostea…
[...] fac 1 an de când merg pe munte, de când urcând în Baiului spre Poiana Narciselor am lăsat libertatea să mi se scrie sub tălpi şi aripile să prindă zbor aici pe [...]
Frumoase imagini.