Arhive pentru categoria: ‘6.Proză’

AMR 16. De-a proza arhiscurtă

N-am mai scris de mult o proză arhiscurtă și ah, deseori simt nevoia să mă opresc la 500 de semne și să sugrum ideea în atât de puține cuvinte încât pe unii să-i pun pe gânduri, pe alții să-i las nelămuriți și da, azi e ziua potrivită, dar deja am început a scrie și îmi trebuie un subiect pe care cred de altfel, că l-am și găsit, este despre a scrie un PA într-o singură frază pe care tocmai o scriu și nu pot să nu mă întreb dacă o s-o pot termina la timp, mai ales că sufăr de chemarea punctului.

Hotelul

Zornitul lanțurilor mă atrăsese spre fereastră, deși nu era prima oară când îl auzeam. Ultima dată bănuisem că sunt muncitorii din clădirea vecină și curiozitatea s-a risipit cum și venise: odată cu liniștea. Mereu oameni, zgomote, luminile din sala mașinilor de spălat. M-a mirat să văd că era o femeie, parcă abia trezită din somn, [...]

Calul moralist

Marcel e calul educat
Nu prea frumos, dar ţesălat
Mereu stăpânului loial
Şi doar un pic cam pasional

Se anunţă paradă mare
Cai invitaţi la defilare
Şi numai el deoparte dat
Că are-un look cam demodat

De supărare şi de ciudă
Munci cu şi mai multă trudă
Că nu-i vedetă cabalină
De hamul nu ştie să-l ţină!

Principiu-i cam nesănătos
De vrei să fii şi arătos
O piele fină nu-i muncită
Potcoava nouă, netocită

Şi cum trecea în toi parada
Marcel privea din curte strada
Să evadeze? Nici un gând!
El nu-i un animal de rând!

martie 2009 în Târgovişte la sărbătoarea Paştele Cailor

Luat de suflet

Adiţă e un copil adoptat. Ştie asta că doar avea patru ani când a venit la casa de copii cea mai blândă dintre tantile pe care le cunoscuse vreodată. Îi spune mami-Ana şi e pricepută la toate, inclusiv la jocuri şi cartofi prăjiţi. El e mai mereu cuminte şi se ruşinează teribil dacă o supără [...]

PA-ul cu inel

Eu nu ma las de proze arhiscurte sau ele nu se lasa de mine??!
Cine stie…
Azi etapa a patra, Inelul de logodna :)

View in: Mobile | Standard