Staminele isi scutura polenul galben peste petalele gerberelor rosii ca focul inflorite pe deplin aici, pe birou.

- Exista si ceva bun in a nu purta ochelarii trei zile, imi spun.

Sa vad ce n-am vazut in acest timp e ca o picatura de cerneala intr-un pahar despre care nu stiam daca e plin sau nu. Ma minunez de simplitatea dovezii. Bifam in viata doar punctele esentiale ale propriului grafic pentru ca ne lipseste… farama de polen?

- Vad mai mult de cand am incetat sa vad. Si-mi pun ochelarii.

__________________

Proza Arhiscurta ~ text de 500 de caractere… fix.

O verific pentru a douazeci si una oara pe ziua de azi. Nu, nu stiu sigur, dar presupun ca e un numar mai mare decat cinsprezece si mai mic decat treizeci. E un rationament suficient ca sa nu fac afirmatii de genul “o mie de ori”, caci sa fim seriosi, mia se prinde greu! Cu fiecare zi care trece am senzatia ca fac asta de cand ma stiu, sub imperiul ordinii alfabetice, sperand sa se strecoare o greseala, aceea care sa-mi justifice mie insumi cautarile.

Ce mai tura-vura, inca nu-s acolo. Pe Lista.

__________________

Proza Arhiscurta ~ text de 500 de caractere… fix.

Am apasat butonul si nu s-a intamplat nimic. Hm… De vina era, desigur, pata de pe lentila care nu ma lasa sa ma concentrez.

Un zgomot nou: reactii in lant, cine stie de cand declansate, au inchis usa abia acum. Ce chestie! Stramosii mei ar fi zis ca vantul e de vina. Sau paranormalul. Astazi, vant sigur nu mai exista.

De plictiseala mi-am incarcat in tampla cateva vise.

Fila calendarului s-a schimbat automat. Am tresarit. Am apasat butonul. Mi-era dor de vocea mecanica:
- Cine vrei sa fii azi?

__________________

Proza Arhiscurta ~ text de 500 de caractere… fix.

Vantul suiera prin ceata, trotuarul e invadat uniform de contururi grabite. Semaforul mi-aminteste ironic de divide et impera. Ma intreb daca gandurile se opresc la rosu si repornesc la verde. O disting din multime fara motiv, ea nu mai poate fi o oarecare. Geamul se abureste. Sunt anuntata ca interviul poate incepe.

Vantul suiera prin ceata, pe cer zboara contururi grabite, inauntru e din ce in ce mai cald. Nu ne grabim, gesturile vin de la sine. Eu beau cafea amara, ea si-a pastrat esarfa mov.

________________________________

PA ~ Proza Arhiscurta ~ text de 500 de caractere… fix.

Am o cana neagra pe birou. E a mea, adusa de-acasa. Are 7 ani. Imi aminteste de multe alte birouri sau chirii. Cand am avut nevoie de ea la job a fost mereu singura potrivita. De fiecare data cand am demisionat, am luat-o acasa. E cana perfecta pentru o zi de munca. De la o vreme aveam alta, un “ghiveci” – spuneam eu, dar s-a fisurat si-am aruncat-o. Cana cea neagra a reaparut astfel, pe birou.

Ma uit la ea si vad un peste mare auriu desenat pe ea. Nu mi-l amintesc sa mai fi existat pana acum…

______________________________

PA ~ Proza Arhiscurta ~ text de 500 de caractere

OLDER Posts