April 18th, 2012 at 9:49 pm 
In categoria: 
Pe 30 martie acum doi ani scriam ceva de genul:
dacă primăvara m-ar putea vindeca de toate, m-aş îmbolnăvi pe veci de ea…
şi tare-mi pare bine când am o astfel de dreptate şi mai ales, statornicie în simţiri. Dar cine ar putea să nu simtă la fel??! Şi cu toate astea nu toate primăverile ne inspiră la fel de mult, unele sunt mai aproape de suflet ca altele. Eu mi-am găsit primăvara acasă, acasă la ea, acasă la mine, pe meleagurile natale unde fiecare ramură poartă în ea amintiri de demult.
N-a fost mult, doar trei zile de Tehomir, de familie, de nepoţi şi grădină şi curte şi aer proaspăt, trei zile de vreme cu soare şi nori şi ploaie ce au primenit pământul însetat, trei zile de sărbătoare şi linişte totodată pentru care am o mare recunoştinţă şi nici o lamentare că s-au terminat.
Prea multe n-am de povestit, tihna o să răzbată din cele câteva fotografii ce-ar putea fi perfecte dacă s-ar fi găsit culoare şi pentru cântecul păsărilor, al cucilor în special, pentru parfumul florilor de prun, de păr, al ierbii sau pentru vânticelul plăcut ca o mângâiere dintre două ploi.
Mai multe fotografii in articol.
Tag-uri: 
