Meet the Sun

Nu ştiu dacă mi se pare doar mie, dar parcă prea se schimbă repede dorinţele oamenilor în materie de vreme.

A fost, în sfârşit, o iarnă serioasă, lucru care m-a bucurat, mulţi dintre cei care o tot invocau şi-au dat seama după doar trei zile că de fapt, nu vor zăpezile de altădată, biata iarnă a fost primită cu uau! ninge! ş-apoi hai, sictir! că ne-am săturat! şi s-a dat dusă. A venit primăvara, brusc prea călduroasă, motiv de făcut cruci pentru cei ce îşi potrivesc cravata după cum sună horoscopul la teve.

Cert e că oamenii sunt grăbiţi. După trei zile de acelaşi anotimp, îl şi vor pe următorul. Ba că le e prea cald, ba prea rece, de-ajung la concluzia că o super-haină care să ţină vara rece şi iarna cald ar anula orice moft legat de vreme.

Inevitabil, viaţa unora dintre noi e strâns legată de anotimpuri (ştiu cel puţin o categorie, cea a iubitorilor de munte), iar unele anotimpuri ne plac sau ne sunt mai de folos ca altele, însă să-ţi doreşti trecerea de la unul la altul pe sindromul temperaturii nedorite, e sinonim cu a vrea să-ţi treacă viaţa cât mai repede.

Nu ştiu anume ce, dar şi faptul că suntem la îndemâna paralelei 45 mă face să cred că e părtaşă la vină (mereu există o explicaţie în-afara noastră), iar noi având parte de o paletă completă de treceri de la frig la cald şi invers, avem loc şi de mofturi pe temă. Nordicii oare ce-or face? Bine merci, relaxaţi, sunt sigură.

Chiar şi cu un anotimp universal s-ar găsi motive de grabă, căci imaginaţia oamenilor în materie de nemulţumiri nu doarme niciodată.

Ca drept dovadă, iaca de visaţi la o zi de vară, dar nu insultaţi primăvara cu graba spre ceva ce oricum vă va mulţumi doar câteva zile, evident primele. Priviţi iarba cum abia răsare dintre frunzele moarte şi fiţi părtaşi creşterii ei, dacă se poate, zi de zi. Doar aşa va conta mai puţin confortul termic şi măcar un pic mai mult, identitatea fiecărei zile în ceea ce numim cu nonşalanţă de clişeu, viaţă.

fotografie realizată în 2010, iunie, Munţii Siriu