Turism în Montreal. Biodome-ul

Biodôme-ul este lăcașul artificial a patru ecosisteme din America, un fel de seră gigantică cu plante și animale, un spațiu prin care coridoarele te poartă într-o călătorie climatică de la pădurea tropicală la un golf canadian și de la pădurea nord-americană la recele ținut polar.

Montreal - Biodome. Pinguini

Deși am văzut sere de grădini botanice mult mai mari și mai frumoase, precum și grădini zoologice mai interesante, unicitatea Biodôme-ului vine din faptul că ecosistemele țin la un loc plante și animale, clima fiind controlată și simulând pe cât posibil mediul natural. Astfel, dacă în pădurea tropicală e mereu cald și umezeală, în pădurea laurentină anotimpurile se succed artificial, iar pomii înverzesc primăvară și îngălbenesc toamna, și până și cantitatea de lumină variază, nu doar temperatura.

E un loc unde dacă stai în loc, asculți și privești cu atenție descoperi insecte viu colorate printre frunze, păsări mici și mari, animale ce lenevesc pe nisip sau pe stânci și chiar dacă au învățat să stea departe de traseul amenajat turiștilor și să ignore râsetele sau exclamațiile copiilor, își duc existența mai departe separate doar de o balustradă de sticlă. E drept că hrănirea este interzisă ca de altfel și ieșirea din potecă.

Cum v-am zis într-o postare anterioară, e găzduit de Parcul Olimpic și a fost la origine velodromul ce-a deservit Olimpiada din 1976. Și-a deschis porțile în 1992 și face parte dintr-un concept mai larg denumit Espace pour la vie ce cuprinde și Grădina Botanică sau Insectarium-ul.

Vedere din Montreal Tower de deasupra stadionului olimpic.

Conceptul mi s-a părut interesant și în măsura în care preocuparea pentru studiu și conservare este pusă la mare preț, turismul fiind o activitate adiacentă prin care oamenii și în special copii sunt aduși mai aproape de natură și de ideea protejării ei. Pe cât am putut vedea, sunt foarte multe activități ce se organizează acolo în special pentru copii și pentru elevi.

"Biletul" de intrare :)

Deși am stat la o coadă de credeam că nu mai apucăm să intrăm, treaba a mers destul de repede. Biletul costă vreo 18$, iar dacă ești rezident sau vizitezi mai multe obiective, costul scade treptat. Aici lumea te crede pe cuvânt dacă spui că locuiești în Montreal, nu-ți cer acte, doar codul poștal (de-altfel peste tot ți-l cer, e mai ceva ca CNP-ul în România). Era plin de copii fiind un fel de săptămână de vacanță, iar concluzia la care am ajuns e că dacă o familie are copii, atunci sunt de la doi în sus.

Eu am fost cu Aura și cei doi băieței ai săi și evident nu puteam rata una dintre cele mai așteptate activități ale zilei: hrănirea pinguinilor. M-am făcut și eu mică printre pitici ca să fac câteva poze și ca să-i observ mai bine.

Hrănirea pinguinilor.

Căciula lui nenea are un desen... interesant :D

Circuitul debutează cu pădurea tropicală. Căldura e greu de suport și vara, dar acum cu hainele de iarnă pe noi a devenit interesant de-a dreptul, ca o saună. Undeva deasupra se pompau aburi, dar mi-am îndreptat atenția spre mica junglă de sub cupola de sticlă. Aparatul foto a simțit și el trecerea de la pinguini la papagali și a făcut mai mult pe aburitul.

Prin pădurea tropicală.

Cu părere de rău că aș mai fi studiat cotloanele dintre liane am pășit pe un coridor întunecos și am trecut de la primăvara timpurie a pădurii nord-americane, în speță laurentină (de la Munții Laurentini ce se află în vecinătatea Montrealului). Aici cele câteva grade cu plus înmugureau pomii…

Prin pădurea nord-americană, canadiană, laurentină.

Bună ziua domnule... Castor :)

Erau multe alte floricele și animale (inclusiv un lynx cam nărăvaș dar n-am avut loc la gard :D), într-un fel de iazuri își duceau veacul niște castori, iar păsărelele ciripeau în jurul cuiburilor de prin copaci.

În zona dedicată Golfului St. Laurent am trecut mai întâi pe “sub” apă și-am văzut tot felul de pești, ca mai apoi să ne plimbăm printre “munți” și ape cu pescăruși pe deasupra capului.

Trecem pe sub "golful" St. Laurent

Cupola aia mare de sticlă de deasupra vrea și ea în poză...

Un golf artificial, dar cu păsări reale :)

Foarte interesante mi s-au părut și zonele didactice ca să le spun așa unde erau înșirate multe specii de păsări (împăiate de data asta) alături de cuiburile și ouăle specifice lor. La subsol undeva era o expoziție întreagă de animale împăiate, fluturi, păsări, grupate pe anotimpurile în care se întâlnesc frecvent, dar și o serie de microscoape și materiale pe care copii să le studieze/observe – dacă aveam toate astea să mă joc cu ele în clasa a cincea aș fi spus că sunt în rai.

Fiecare pasăre pe oul ei... clocește :)

Mi-ar fi plăcut să stau mai mult și să nimeresc într-o zi mai puțin aglomerată, dar una peste alta a fost o experiență mai mult decât interesantă și o dovadă că poți reutiliza cu folos (chiar și bănesc) un spațiu decât să-l irosești ridicând zeci de mall-uri…

14 Comentarii

  • Draguti, draguti! Si acelasi capybara lenes pe care l-am pozat si eu alta data :)

    Cand vad animale inchise undeva, departe de mediul lor natural, ma gandesc ca sunt private de experiente rezervate de natura pentru neamul lor si pe care nu le vor trai niciodata. Si mi-e mila. Cand ma mai uit la documentare cu jungla din natura, mai ca-mi vine sa ma bucur ca au parte de viata protejata 😉

    • @Cristina: mie mi-a placut ca trebuia sa descoperi animalutele ascunse printre frunze, iar cei mici cand auzeau ca ar fi ceva undeva “unde? unde?” si nu era deloc simplu sa-i ghidezi. Cand insa e ceva clar de vazut, toti buluc intr-acolo!
      Despre animalele inchise… dupa ce am vazut ursii de la Sanctuarul de la Zarnesti, http://www.meetsun.ro/sociale/ursii-de-la-zarnesti-morala-unui-strop-de-libertate-in-plus/,
      m-am bucurat ca exista mai multe feluri de custi pe lumea asta. Sunt convinsa ca nu toate animalele inchise sufera, dimpotriva, unora le e mai bine, mai ales celor care n-au crescut in libertate.

  • Ursii de la Zarnesti, saracii … :( A propos de ei, era unul tinut undeva intr-o cusca o idee mai mare ca el, la intrarea intr-o bodega de pe drumul dintre Buzau si Bucuresti. Asta se intampla acum 15 ani. Imi dadeau lacrimile de revolta cand il vedeam. Nu am facut nimic pentru el, nu stiam ce. La un moment dat a disparut cu tot cu cusca de acolo. Indiferent ce s-a intamplat cu el, cred ca mai rau nu i-a putut fi.

    Pe Brutus il stii: http://www.dailymail.co.uk/news/article-1174259/Meet-Brutus-800lb-grizzly-bear-likes-eat-meals-dinner-table.html? :)

    • @Cristina: interesanta si frumoasa povestea lui Brutus. Te bucuri cand vezi asa ceva. Legat de animalele inchise am citit in partea introductiva a cartii Viata lui Pi ca ele au nevoie de un teritoriu al lor, dincolo de el zona lor de confort scade si chiar si intr-un zoo, daca exista preocuparea potrivita, se poate da animalelor exact zona de confort de care au nevoie.
      Ursii de la Zarnesti provin din custi mititele, din medii unde au fost chinuiti, iar in sanctuar au deja infinit mai mult si cred ca, neavand cu ce compara ca doar n-au trait vreodata in libertate, sunt fericiti acolo.

  • Am fost și eu in Franta la ceva de genul acesta (bine, mult mai mic) și am mai văzut ceva la fel (fara sa intru ca spun drept, mi s-a parut scump biletul) la Genova chiar in port… Se pare ca este o moda, dar este interesanta si educativa, eu m-as duce cu ipoteticii mei copii la asa ceva :)

    P.S. Asta cu familiile care au de la doi copii în sus este foarte populara si in Europa de vest, la noi în ultima vreme (ultimii 20 de ani) tendinta a fost de 1 copil/familie. Eu sunt singura la parinti, Clau este, majoritatea pritenilor nostri sunt copii unici la parinti). Dar în toate celelalte tări din vest, oamenii sunt incurajati si sustinuti de stat ca sa creasca natalitatea. Nu stiu cum e în Canada, dar în Franta din ce am aflat, la 3 copii familia este scutita de impozite (ce mare chestie, nu?) iar alocatiile pentru copii sunt foarte mari!!

    • @Bia: pai probabil ca preocuparea pentru scoala si pentru a avea material didactic e destul de mare si atunci se apeleaza la astfel de locuri care sa se autosustina din turism, dar care sa sustina si comunitatea prin invatarea celor mici.
      Din cate stiu de la Mike si in Germania impozitul scade odata cu numarul copiilor, iar de pe la 3 inclusiv, dispare de tot. E o metoda de stimulare a natalitatii, dar tot am auzit ca sunt probleme cu asta. Probabil ca procentul celor fara copii este cu mult mai mare.

      • Da, din păcate da, procentul celor fara copii este o problema în tările dezvoltate mai ales. Lumea alege pur si simplu să nu mai facă copii deloc, prioritătile sunt altele, ritmul vietii este altul, femeile sunt foarte “de carieră”. Și nu pot sa spun ca nu accept asta, ba chiar mă și gandesc foarte serios la acest aspect, mai ales ca nu sunt genul care ar face un copil “ca e timpul” sau “ca să am pe cineva la batranete” (chestii care ma oripileaza cand le aud)…
        Realitatea este exact asta :( Natalitate scade drastic :(

  • La fel cum spune si Bia mai sus, si eu am vizitat ceva asemenator, tot in Franta. Este un astfel de parc destul de aproape de mine, insa cred ca ceva mai mic. Este impartit tot asa pe zone, cu tot cu plante, animale, pasari etc, deci treci din padurea tropicala, in cea ecuatoriala, savana, tundra si care mai sunt. Se organizeaza la fel activitati educative in special pentru copii, spectacole. E chiar dragut, desi…oricat de ingrijite ar fi, acele animale sunt totusi captive.
    Sunt de acord cu Bia si referitor la copii. Pe aici unii chiar fac copii (multi) tocmai pentru ajutoarele si reducerile pe care le ofera statul francez familiilor numeroase.

    • @Larisa: pai in Romania se fac multi copii pentru alocatie, de ce n-ar face-o francezii despre care am auzit ca ar fi zgarciti pentru mult mai mult??! Se pare ca e in firea omului sa profite daca se poate si sa faca copii daca mediul i se are prielnic. Evolutie 😀

  • In Maryland am vizitat cel mai mare acvariu din State, l-au facut mai mult educativ decat sa stai sa vezi pestii, eu una asa l-am vazut. Impresionanta munca oricum. Scafandrii inotau pe langa pisicile de mare, pestii iti dadeau tarcoale prin niste acvarii rotunde unde tu erai “prins” in plasa lor, iar cand si cand mai aparea un scafandru in acvariu spre deliciul nostru. Foarte faine locurile astea, nu trebuiesc ratate.
    Cat despre familiile cu multi copii….hmm….nu-i bag pe toti in oala, dar se stie ca statul acasa pe banii statului e cel mai la indemana. Iar asta nu-i o practica sanatoase ptr cei care muncesc si sunt rupti de atatea taxe. Si nu e deloc echitabil. Asistenta sociala e o nebunie acum! De unde credeti ca vin banii alora de stau si isi cresc copiii linistiti?!?!

    • @Renutzu: Punctezi tu foarte bine la capitolul asta al statului pe banii Statului. Evident ca mai sunt si din-astia, poate chiar sunt majoritari. Am vazut niste grafice cu nivelul de trai al populatiei din State si m-am cam ingrozit. Majoritatea covarsitoare a oamenilor traiesc prost si foarte prost, iar banii lor si investitiile sunt de fapt de fatada, totul apartine statului si celor bogati si foarte bogati.

  • Interesantă ideea asta cu Biodômul. Poza de început m-a înveselit. Pinguinul parcă abia te aștepta în vizita. Sunt de acord cu concluzia din final privind reutilizarea spațiului.

    • @Corina: erau comici pinguinii, se plimbau de colo-colo, iar dupa ce mancau faceau si baie spre deliciul celor mici.

      In Bucuresti s-au facut prea multe mall-uri, afacerile fiind ale celor de la primarie care au dat autorizatii de constructie pentru terenurile si cladirile parasite pe principiul: nu ne intereseaza ce se ridica, banii sa vina.
      Gradina botanica de pilda e vai de capul ei, vara e o uscacine pe-acolo si gunoaie si-un praf de-arata mai rau ca parcurile. Se putea investi intr-o sera moderna, sa se faca activitati pentru studentii de la biologie, dar si pentru elevi care sa mai vada si pe viu chestii chestii nu doar sa se uite la pozele din carte sau de pe net.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *