Prima dimineață în Canada

Am găsit cafea lângă filtrul de la hotelul unde stăm. Pentru un iubitor de licoare neagră ăsta este un început bun. Am ajuns aseară devreme pentru ora locală, târziu pentru ora de peste ocean pe care am lăsat-o în urmă.

Știu că toată lumea așteaptă această primă postare 😀 Vă avertizez că prea multe impresii nu sunt că n-am apucat să văd prea multe.

Acum, la Montreal sunt -13 grade, cerul e plumburiu, soarele era ca o bila albă mai devreme, iar acum dă o tentă strălucitoare blocurilor turn din jur. Aseara pe la alte minus ‘nșpe grade mă plimbam alert pe străzile din jur, printre zgârâie-nori și mă simțeam ca într-un film american.

La coborârea din avionul Air Canada ce ne-a trecut oceanul din Londra la Montreal aveam să văd cel mai murdar avion și cum am la activ peste 15-20 de zboruri pot spune că am cu ce compara mai ales că e vorba despre o țară civilizată. Ambalaje aruncate peste tot (aici lumea și-a adus mâncare la bord plus ambalaje ale mâncării servite în avion, oricum, ziceai că au trecut turcii în ambele direcții, și dus și întors). Am zis să nu fiu cârcotașă, dar nici când am zburat în Tunisia într-un avion low-cost plin cu români ce se îmbulzeau ca în autobuzul 336 și urlau unul la altul ca în târg n-a fost în așa hal…

Altă impresie tot legată de avion e că după atingerea pistei de către roți lumea s-a ridicat și a început să se îmbrace. Cine a mai zburat măcar o dată știe că se stă pe scaun cu centura pusă până la oprirea pe loc a avionului. Să trecem peste, din nou, și să remarc pentru voi că lumea nu purta paltoane sau haine elegante ca în Europa ci geci (canadiene, sic!), pufoaice și căciuli serioase. Aveau și de ce.

Pe aeroport ne așteptau formalități suplimentare ca pentru imigranți și le-am trecut cu bine (cu câte un pic de emoții). Poate și pentru că din șirul celor ca noi eram cam singurii albi. Oricum, ca si pe aeroportul Heathrow din Londra paleta chipurilor umane era un adevărat spectacol în care musulmanii cu turbane colorate și bărbi negre (cei tineri) sau bărbi albe cu galben (cei bătrâni) aveau un loc aparte.

La coada de la bagaje stăteam alături de trei italieni. Ce dulce grai! Îl mai și înțelegeam, dar muzica lui, blândețea… În momentul acela, pentru mine, italiana mi-a fost ca româna: dragă. Altfel, în jur se aude franceză și engleză deopotrivă și deocamdată nu mă pot plânge de franceză (dar va urma, sunt sigură… :D).

La coada de la bagaje am stat și am tot stat până s-a închis ”le carousel” și bagajul meu n-a mai sosit. N-am rămas doar cu hainele de pe mine ci și cu alte câteva prin celelalte două geamantane, dar având în vedere că nu aveam doar haine acolo nu vreți să vă imaginați de ce mă încercau lacrimile… Ce frustrare! Ce sentiment aiurea când ți se pierde ceva! Welcome to Canada! îmi răsuna în minte obsesiv…

Aș fi strâns pe careva de gât, dar pe cine? Ăia de la aeroport de la biroul de bagaje pierdute erau chiar drăguți (mă miră că mai pot simpatiza cu fiecare om care rămâne fără bagaje și nu erau puțini…). Plus că nu era vina celor de acolo și până și în furia mea știam asta. Am completat alte hârtii, am mai alergat de colo-colo cu lacrimi în ochi jelindu-mi ciorapii de lână de la mamaia, ultimii lucrați pentru mine înainte să moară, cei care îi port după mine prin lume fără a-i mai purta însă, apoi iile și… Ciorapii i-am găsit în celălalt bagaj și de-asta pot scrie despre.

Sper să recuperez bagajul, altfel o să trebuiască să fac ceea ce un om civilizat face: trece la acțiune, spirit civic și restul, chestii neplăcute pentru individ, dar necesare unei societăți pentru a funcționa.

Să trec la un alt episod: aseară am ajuns în cameră (ora 18 Montreal, ora 1 București, după ~ 19 ore de călătorie), totul bine și frumos, router-ul de internet pe masă, plin de prize (Andrei a numărat numa’ 15 în sufragerie), toate prizele canadiene. Trebuie să mergem după adaptoare și după ceva mâncare. Afară frig și frig și străzi goale și nici un magazin și semafoare pentru pietoni albe nu verzi și blocuri înalte luminate și atâta oboseală și frustrare că de ce tocmai bagajul meu încât îmi venea să urlu. N-am vrut să-l sperii pe Andrei însă, oricum altcineva nu avea cine să mă audă. Aaa, mai erau trecători uneori, dar toți de alte nații și ba arătau dubioși, ba erau adolescenți care aruncau chestii pe jos și urlau ca sălbaticii. Și noi cică stăm în centru… (depinde ce se  înțelege la ei prin Centru, o să revin asupra subiectului).

În cele din urmă, am găsit un șir de baruri și restaurante, dar nici unul nu ne-a inspirat căci mâncarea însemna sandvișuri și produse de patiserie (de care mâncasem toată ziua) plus clienți dubioși și aglomerație de se stătea și pe la ușă. Într-un magazin cu de toate și cu vânzător sud-american (inventez ca doar nu mi-a zis omul de unde e) am găsit adaptoare și astfel acum am laptopul în funcțiune și vă scriu vouă.

Ne-am întors la clădirea unde stăm și recepționerul ne-a spus că vom găsi un magazin în clădirea de vis-a-vis, adică o galerie imensă de sticlă, ca un fel de mall, dar i-aș spune mai degrabă un spațiu imens, aproape gol, închis cu sticlă și unde căldura atrage oamenii ca becul muștele…

Am rezolvat și cu mâncarea. Eu m-am culcat destul de devreme, să fi fost ora 20, iar trezirea la 7 ora de aici a fost una de bun augur. Ce stare de spirit am? Nu rea ca să zic așa, dar nici grozavă. De fapt, sunt lipsită de receptivitate și e ok deocamdată. Nu e timpul potrivit să mă lupt cu gican-ismele sau mitsan-ismele 😀

O să mergem prin oraș, avem multe chestii de rezolvat, căutat, cumpărat, dar voi reveni cu impresii și poze.

Biroul la care stau are o oglindă în față. O să fie ciudat să scriu și să mă văd când ridic ochii din monitor căutând inspirația. Să mă tot văd, să tot fiu eu 😀

p.s. Ieri am zburat pe o vreme superbă, peste mări de nori și sub cer albastru, Canada se întindea sub noi cam plată și cam albă, cu râuri înghețate și cu un Montreal maaare de tot amintindu-mi de cântecelul little boxes on the hillside, little boxes made of ticky-tacky…

p.s. Update. Bagajul cică ar fi pe la aeroport, mi-l trimit spre hotel după ce m-am parlamentat vreo 30 minute la telefon într-o engleză jalnică (a mea desigur) după care am fost de-a dreptul epuizată… E drept că în final am avut și o satisfacție, și interlocutoarea mea era terminată așa că să facă bine să nu mai piardă bagajele data viitoare ;))

p.s. 3. Update. Postarea lui Andrei: Taste of Canada

p.s.4. Update. A venit bagajul! E julit, dar întreg, iar eu, după o plimbare prin soare și ger am zâmbetul pe buze 🙂

31 Comentarii

  • Asteptam acest post, nu neaparat pentru impresii, am trecut prin aceasta stare de nestare dupa un drum lung peste ocean, ci pentru ca acum am aflat ca ati ajuns cu bine!

    Restul este aventura! Descopera si invata din tot ceea ce vezi in jurul tau! Sfat total inutil, pentru ca stiu ca oricum asa procedezi de obicei!

    Cu drag,
    Kya

  • Ia-o usor. Ca la orice inceput pare mai greu. Important este ca ati ajuns cu bine si sunteti sanatosi, restul se rezolva, este adevarat ceva mai greu acum la inceput. Asteptam vesti mai bune. Va pupam si deja va simtim lipsa

    • @Mitica: Asa este, inceputurile sunt mai grele si in cazul de fata, mai friguroase
      Ma tenteaza sa explorez, dar cum stiu cat e de frig si ca hainele mele sunt in bagajul ce inca n-a ajuns la destinatie nu-mi prea vine sa ies…

  • Starea ți se va îmbunătăți cu siguranță odată ce te vei odihni după lunga călătorie și te vei adapta la noul fus orar. Cel mai departe a trebuit să călătoresc spre Denver în interes de serviciu … cele câteva zile cât am poposit acolo am fost „confuză”, apoi așa confuză a trebuit să revin în țară tot cu avionul, iarăși o călătorie luungă, cu escală la Londra. Când am ajuns într-un final fericit acasă am dormit mult și bine, iar starea de „confuzie” a mai durat vreo săptămână, până m-am vindecat complet.

  • “Aventura” am spus doar pentru faptul ca vei vedea multe lucruri care sunt altfel decat “la noi” şi cu care te vei obişnui încet-încet.

    Şi pe mine m-a şocat “relaxarea” pe care am observat-o în ţara vecină Canadei. Eu, acum, aş numi-o atitudine pozitivă şi proactivă, adică neshte chestii pe care noi nu le putem adopta cu niciun chip. Mi-e dor de această atitudine şi de veveriţele care înlocuiesc câinii noştri maidanezi. Chiar mi-e dor de aceste lucruri!

    Vei avea o perioadă frumoasă şi timp să observi. Te invidiez pentru acest lucru! 🙂

    • @Kya: realizez mai greu ca la voi e duminica dupa-amiaza 😀
      Trebuie sa-mi pun un ceas pe blog cu ora mea si ora de acasa, mai mult pentru mine. La calculator mi-am pus deja pentru ca altfel ma simt debusolata un pic.

      Da, aventura nu se prea preteaza intr-o tara considerata mult mai civilizata ca a ta. Sa nu jignim India si alte tari 😀

      Sper sa invat si mai ales sa invat lucrurile lor bune si poate sa-i invat si pe ei ceva bun ca din cate vad, sunt asa de relaxati incat dau pe din laturi la unele chestii. >:D<

  • Yuhuu, vesti de la o jumatate de lume distanta.

    Las ca mai e putin si vine primavara si vara, cu zile extrem de lungi si cu lumina mai blanda decat ai vazut pana acum in Romania.

    /Radu.

  • Pe nerasuflate ti-am citit postul Claudia!
    Bine-ai ajuns in Canada! In Montreal ai marele “noroc” ca e al doilea oras din lume vorbitor de franceza, dar multi dintre ei vorbesc si engleza, ca n-au incotro!
    Mi-a trebuit peste un an de zile “sa inteleg”…sa accept o lume total diferita de a mea, si e oarecum ciudat sentimentul ptr ca acest imens continent e populat cu oameni de oriunde, si cumva toti se aliniaza unui comportament invizibil noua….
    Acum suntem la duar o ora distanta, tu fiind in avans cu o ora fata de mine, asta pana cand o sa ajung prin alta parte! Ce ciudat…parca simt ca ai venit la noi in vizita :)))
    Legat de avioane, noi am zburat cu polonezii, foarte curati la capitolul asta, chiar nimic de reprosat per ansamblu. Ce stiu insa e ca la americani (si la canadieni deopotriva) avionul e considerat ca un fel de autobuz, chiar un 336 :)) Cu toate ca in SUA am zburat intern si am gasit aeroporturi curate si avioane la fel.
    Nu stiu de Canada, dar in State nu prea am vazut femei (si nici barbati) elegante si sofisticate, putine poate dar nu aduceau deloc cu stilul femeilor noastre. Aici majoritatea oamenilor se imbraca doar ca sa fie….imbracati! Nu glumesc! Ca haine, slava Domnului se gasesc, timp de explorare sa ai!
    Abia astept urmatorul post! Ah…mi-as dori sa scrii mult, ca nu ma satur :))
    In Montreal a nins mult iarna asta, iar de frig si temperaturi sub zero grade…hihihihihi o sa ai parte, nu gluma! Nu ca ti-as dori 🙁
    Cu drag!

    ps – regret ca nu a fost sa fie Canada si pentru noi, cu mult mai europeana decat SUA; ei au sistemele noastre de masura, singura diferenta pe care-ai observat-o si tu sunt prizele! Ah! Si foarte multi imigranti din Africa, Orientul Mijlociu…

  • Niste prieteni de-ai mei, cataratori, s-au intors de acolo dupa ce au stat 2-3 ani. Nu s-au putut adapta… in plus au avut ceva probleme medicale si se pare ca i-au tratat extrem de neprofesionist. Din ce spun ei s-au intors si ca sa-si creasca copii intr-un mod … sanatos! 🙂 Acum sunt bine si nu regreta deloc decizia revenirii.

  • Am citit si eu primele tale impresii, cu aceleasi emotii cu care am trait acum cativa ani primele mele zile de “imigrant”… (apropo, nici bagajul meu nu a sosit atunci, a intarziat o saptamana… lucru cu care o sa te obisnuiesti, o sa vezi :D, la 15-20 de zboruri se intampla, pentru noi cel mai rau a fost in Panama cand, fara bagaje, am avut jumatate de zi la dispozitie pentru a cumpara tot, de la periute la butoni de manseta…)
    Ceea ce vroiam sa spun este ca traiesti un moment fantastic, ti se deschide o lume imensa… si eu cred ca dupa cateva postari asa, mai nostalgice, o sa descoperim o Claudia care iubeste Canada 🙂

  • Deci ceasul, unde este ceasul, ca sa ne conectam si noi mai usor la fusul orar al Canadei :). Si cand multele grade cu minus or sa se puna bariera in fata ta si nu te vor lasa sa iesi din casa, aminteste-ti ca esti pinguin, mai pune o haina pe tine si du-te afara 🙂

  • @Kya: promit sa deschid ochii mai bine si sa trec peste prejudecati 😀

    @Radu: aici primavara tine o zi jumatate si se trece direct la vara destul de calduroasa din pricina umezelii ridicate. Nici nu stiu ce sa-mi doresc mai mult.
    Toamna se anunta promitatoare 😀

    @Renutzu: ce-mi spui tu se completeaza foarte bine cu ce am auzit despre Canada de la prietenii nostri de aici. E bine ca toate informatiile curg in aceeasi directie, macar nu e loc de contradictii 😀

  • @Alin: e foarte posibil, asteptam si noi sa vedem cum ne integram, adaptam. Legat de sanatate pot spune doar ca nu prea gasim magazine cu chestii clasice cum suntem noi obisnuiti. O sa fie cam greu sa fac o ciorba mai ales cat vom sta aici in centru. Dupa aia sper sa ne mutam un pic mai incolo 😀

    @Alina: nu cred ca o s-o iubesc. Uneori si pe Romania e greu s-o iubesti, iti cam da motive sa nu. Ideea e ca nu mi-ar lipsi bagajul daca n-ar fi frig.

    @Mike: cand o sa am timp o sa-l pun, deocamdata sunt mereu in miscare…
    Buna asta cu haina, ieri am umblat intr-un pulover de-al lui Andrei peste singurul meu pulover si crede-ma, e mare ;))
    O sa dau o tura azi si sper sa am timp sa si scriu

  • Astept update 4 cu fericirea recuperii bagajului. Cred ca toate vor fi sub o alta lumina, aia de primavara de care spunea Radu 🙂

  • :))
    Bine-ati venit!
    Stati in cartierul international, e unul din cele mai frumoase din Montreal(mie imi place tare), insa nefiind rezidential, nu gasesti mai nimic din ceea ce gasesti intr-un cartier normal, ma refer la mancare.

    • @Cora: bine te-am gasit!
      Ai nimerit-o pe asta cu mancarea, dar sa stii ca am gasit paine, lapte, oua 😀
      E adevarat ca spectacolul uman de pe strada sau din subteran e foarte interesant, doar ca astept vremuri mai calde ca sa pot privi in voie.
      Ieri ma bucuram ca mai erau si altii zgribuliti ca mine si cand ma gandesc ca unii dintre ei vin din tari mult mai calde ca Romania nu pot sa nu ma intreb cum s-or fi adaptat la clima…

  • Am avut impresia cateva momente ca sunt chiar acolo…pe strazi langa semaforul alb alaturi de tine…Simt eu ca va veti descurca de minune si toate se vor derula pe masura dorintelor tale. Si eu astept cu nerabdare si bucurie urmatoarele tale impresii si ganduri frumoase…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *