Montrealul vechi, Montrealul nou

Orașele mai mult sau mai puțin turistice au în general un punct comun: Centrul Vechi. Că-i spune exact așa sau e folosit un alt apelativ care să-i onoreze funcția de ambasador istoric, cert e că atunci când ajungi într-un astfel de oraș instinctiv te întrebi: unde e colțul lui vechi? În cazul de față îi spune Old Montreal și se învecinează cu Vieux-Port, dar și cu oglinditorul de cer în blocuri de sticlă: Downtown. Denumirile se încadrează în spiritul bilingv al locului și mă pun deseori în încurcături de traducere: engleză, franceză sau pur și simplu, oricare?

Old Montreal, new Montreal

Vedere dintr-un turn cu ceas. Pitit între port și orizontul crenelat cu blocuri turn, Montrealul Vechi este acea parte a orașului pe care orice vizitator o caută instinctiv ca în orice alt oraș…

(cu un click pe oricare din poze le puteți răsfoi în galerie și citi și câteva explicații)

Montrealul nou stă spate în spate cu Montrealul vechi, cel pomenit ca având iz european, unde fiecare ghid turistic își trimite mușterii. Din fericire locuiesc aproape și pornind pe o stradă cu nume mai mult decât sonor, Notre-Dame (pe care se află și biserica omonimă), am trecut pe lângă cel nou și m-am oprit în mijlocul celui vechi, o frântură de oraș cu povești de pe la 1642, anul nașterii sale, peste care simți cum inevitabil se aștern poveștile anilor 2000. Atmosfera este însă atât de relaxată încât și timpul iartă…

Dintr-o dată printre mașini și blocuri ce-ți fac pălăria să-ți cadă din cap, apar calești frumos ornate cu un mers agale, de promenadă din altă epocă. Birjarul este și ghid clienților săi și îi asculți fugar explicațiile, îi urmărești degetul care arată una și alta și da, ești aproape de inima veche a acestui oraș. Trecerea se face subtil, dar nu definitiv. Mulțimea turiștilor schimbă însă felul de-a fi al străzii. Opresc bicicleta și de-acum merg pe lângă ea, pe trotuar ca să pot observa în voie clădirile, magazinele, terasele, oamenii. Sunt mulți turiști care folosesc bicicleta pentru a vedea orașul și aici ia și ei o pauză de la pedalat.

Old Montreal. Vieux Port.

Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port.

Primul popas a fost Place d’Armes, locul unde sunt strânse la un loc simboluri: istoria, banca, religia, progresul. În mijlocul pieței tronează statuia celui care a întemeiat la 1642 orașul ce s-a  numit mai întâi Ville-Marie:  Paul Chomedey de Maisonneuve.

Place d'Armes

Urmează Biserica Notre-Dame (pe care am pozat-o doar în iarnă, acum am amânat pe motivul că revin mai târziu și n-am mai făcut-o), Banc of Montreal (1847), New York Life – clădirea de cărămidă, primul bloc turn al orașului construit la 1888.

Montreal. Biserica Notre-Dame

Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port.

Intrarea în biserică e doar 5$ (în timpul slujbei e gratis pentru enoriași, deși nu știu cum dovedești că ești unul), însă am avut două motive serioase pentru care nici de data asta n-am făcut-o: intraseră cele două grupuri, unul de tineri și altul de vârstnici și bănuiesc că deja se aglomerase înăuntru și doi, nu aveau rastel pentru lăsat bicicleta.

Astfel că am plecat mai departe spre un al doilea popas: Place Jacques-Cartier unde se află primăria (o clădire foarte frumoasă) și care e locul cel mai frecventat de turiști.

Montreal. City Hall.

Primăria. O fotografie din iarnă că atunci era ceva mai liber…

Aici au loc tot felul de demonstrații (chiar am urmărit și filmat una) ale unor artiști ai străzii mai mult sau mai puțin talentați, unde se fac portrete și caricaturi, unde terasele gem de clienții opriți la o cafea sau la masa de prânz. Toți își aleg locuri cât mai bune pentru a urmări spectacolul străzii ce acum vara nu e doar animat, ci și colorat judecând după amestecul deja bogat al localnicilor cu cel al turiștilor, iar judecând după mulțimea picioarelor goale, chiar încins :)

În imediata vecinătate, pe străduțele pietruite și rezervate pietonilor, magazinele de suveniruri și cele cu specific tradițional (și aici chiar sunt toate națiile!) își așteaptă cumpărătorii ce nu-s puțini contrar mirosurilor chinezești ce răzbesc pe ușile deschise. Cu toate astea, merită dat o raită, sunt sigură că există pentru fiecare ceva interesant pe acolo (de exemplu, adolescentele își cumpără tricouri mari și largi de fotbaliști hocheiști sau din cele inscripționate cu Justin Bieber, conaționalul lor – o adevărată isterie locală și nu doar!)

Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port.

Cum nu puteam sta locului, am pornit mai departe, iar Portul vechi (Vieux-Port) era o destinație pe unde am tot trecut… în viteză. Nici de data asta nu pot spune că am cotrobăit prin toate cotloanele, dar măcar simt că am început s-o fac. Pe măsură ce timpul trecea realizam că trebuie să revin în zonă, asta fără să pun la socoteală muzeele pe care le ignor cu gândul că le-oi vedea la iarnă când e vremea urâtă.

Old Montreal. Vieux Port.

După ceva plimbare tare plăcută asigurată de briza fluviului am ochit turnul alb și mi-am zis că-i musai să văd de se poate urca în el. Mai greu a fost să mă prind pe unde pot ajunge acolo dată fiind încrengătura de pontoane lungi de pe care se fac îmbarcările. Ajunsă acolo, bucuroasă că prima piedică nu există – aveau rastel de biciclete – am întrebat doi bicicliști ce tocmai ieșeau din turn, roșii la față și transpirați zdravăn: se poate urca? Daaaa! răspund ei gâfâind, dar vezi că-s 200 de trepte! Ooook, nu-i bai!

Turnul, pe numele său Montreal Clock Tower (Tour de l’Horloge) a fost construit prin anii 1920, are 45m înălțime și pentru a te bucura de priveliștea oferită urci 192 trepte. Nefiind un far la origine (cum am bănuit) și pe lângă faptul că indică timpul (e recunoscut pentru precizie fiind construit ca replică a lui Big Ben din Londra), turnul marchează intrarea în port (e pe bune – imediat ce treci de turn se consideră că ai intrat/ieșit) și este dedicat marinarilor pierduți pe mare.

Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Clock Tower Old Montreal. Vieux Port.Clock Tower Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port.

Am coborât și mi-am găsit bicicleta așteptându-mă (încă am temeri legate de furat…) și am luat drumul casei cu ceva mici ocolișuri și desigur opriri. Aș putea spune că am savurat boem acest drum, iar postarea precedentă a descris mult mai detaliat trăirile, dar până la câmpul cu flori am mai descoperit o parte din ceea ce înseamnă Bătrânul Port al Vechiului Oraș :)

Chiar dacă nu sunt foarte vizibile, inscripțiile de pe clădiri amintesc de perioada de glorie din anii 1860-1930 și pe mine una chiar mă transportă în timp, iar filmele americane cu gangsterii de prin acei ani ajută și ele la senzație.

Old Montreal. Vieux Port.

Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port.
Old Montreal. Vieux Port.
Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port.Canalul Lachine Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port. Old Montreal. Vieux Port.

În momentul acesta pot spune că bicicleta este de departe cea mai bună metodă de-a vizita orașul. Rețeaua de metrou e bine pusă la punct, acoperă toată zona centrală și este ideală dacă vizitezi Montrealul iarna sau la început și sfârșit de iarnă ținând cont și de faptul că orașul subteran îți oferă cam tot ce ai nevoie, inclusiv intrări la muzee sau săli de spectacole. Dacă ajungi aici și vezi bicicliști peste tot înseamnă că e timpul să urci în șa, iar sistemul Bixi despre care am mai scris te ajută să nu depinzi de un anume loc de închiriere (pe de altă parte sunt și multe alte firme care nu se ocupă doar de închiriere ci și de tururi ale orașului).

Am văzut foarte mulți turiști pe biciclete, pe cont propriu cu harta în mână, dar și grupuri, însă ceea ce mi-a plăcut vederii și gândului a fost faptul că erau trecuți de niște vârste. Asta dă oarecum o speranță faptului că există viață și când puterile se împuținează, dar mai ales, că e nevoie să-ți petreci viața într-un anume spirit ca să ai parte de el și la bătrânețe. Ceea ce nu e prea târziu pentru noi, tinerii de azi, să-l dobândim dacă cumva ne lipsește…

Old Montreal. Vieux Port.

(vă reamintesc, pentru galerie și descrieri click pe oricare din poze)

11 Comentarii

  • imi place centrul asta vechi. dar mie mi place orice centru vechi :) Canada nu m-a tentat niciodata, nu stiu de ce, poate pentru ca trebuie sa merg prea multe ore cu avionul :)

    • 7 ore numai… de-acolo de la tine din Londra pana in Montreal care e in est ca daca vrei la Vancouver mai trebuie niste ore, poate inca pe atat.
      Cert e ca pentru un european Canada ofera un model al unui mod de viata mai degraba decat o atractie.

  • Frumoasa prezentare!
    Adevarul este ca nu cunosteam prea multe despre Montreal, pana sa incepi sa scrii tu despre.
    Portul vechi mi se pare foarte dragut. De fapt, am observat ca imi plac micile porturi in general. Nu stiu exact de ce, dar ador sa ma plimb printre “barcute”, sa le privesc, sa le admir.
    Apoi centrele istorice cui nu-i plac? Categoric sunt cele mai asaltate de turisti.

    • Si eu sunt fana centre vechi, dar asta si pentru ca Europa, Romania ne-au obisnuit cu ele, cu existenta lor si deseori, cu farmecul de necontestat al faramei de timp inghetata acolo. Sunt o marturie a ceea ce a fost orasul cu mult timp in urma. Aici nu sunt chiar asa de vechi precum mi-ar placea mie, istoric vorbind nu are de unde sa fie…
      Pentru mine porturile sunt ceva ce dau bine in poze, mai ales in zonele dichisite unde totul e aranjat si curat, catargele sunt aliniate in asteptarea largului… De admirat insa nu ma pricep, toate imi par la fel 😀

  • imi place fraza asta mult ,cand zici ca “e nevoie sa-ti petreci viata intr-un anume spirit ca sa ai parte de el si la batranete”.cand am citit asta ,m-am gandit la “niste parinti”.of

  • Esti un adevarat ghid pentru cei care vor ajunge la Montreal! Daca voi ajunge vreodata, nu ca mi-as fi propus deocamdata, blogul tau imi va fi carte de capatai. Îmi place ca mergi sa descoperi locurile de langa tine, stii ca sindromul acesta chiar există, mergem mai departe în ideea ca ce e acolo langa noi, tot acolo ramane, ceea ce e adevarat, insa poate, cine stie… daca nu ramanem noi?? :) Eu uneori când mă plimb prin Cluj mă gândesc la treaba asta, deși niciun gând de plecara nu mă bate… încă.

    • Mda… de cate ori nu mi-am zis ca am timp sa vad una si ailalta si acum imi dau seama ca amanarea e rareori inspirata. Plus ca nu-mi place deloc senzatia de a te plimba prin lume si a descoperi mai apoi locuri interesante la doi pasi de casa: e ca o lectie ca nu am pretuit cum se cuvine ceea ce am deja.
      Nici eu n-am avut gand de plecare (si inca n-am 😀 ), dar mi-a venit sorocu…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *