Montreal pentru Roșia Montană V

Din nou la protest. Aproximativ aceiași oameni (via Cristina), treizeci, patruzeci. Strigăm Unis Sauvons Roșia Montană și plouă și ecoul e prietenul nostru înmulțindu-ne vocile. Nu vrem o recunoaștere, suntem realiști, nu așteptăm un răspuns direct, nu suntem noi vârful de lance, dar suntem încă o mână ce ține lancea în aer, încă o voce al unui cor de toamnă românească. Vrem doar să fim acolo pentru cei ce sunt nevoiți să reziste zi de zi, oră de oră, de ani de zile. A cincea săptămână, a cincea duminică? Un fleac în comparație cu ei.

protest impotriva exploatarilor cu cianuri

dacă nu vom învinge corupția și rău-voința, măcar letargia??!

Am spus-o de multe ori: Roșia e România, iar argumentele curg firesc: tun financiar, dezastru ecologic, manipulare, tertipuri politice și juridice, presă aservită, mită și minciună, toate relele societății românești la un loc. Să salvezi Roșia e o cale de a salva România, un exercițiu de salvare, un antrenament de civism, o trezire. 

S-a strigat parcă mai mult ca niciodată. Cineva trebuie să strige și trebuie s-o facă tot mai tare. Indiferența noastră a crescut dopurile din urechile politicienilor și ne aud tot mai slab. În lipsa strigătului specia asta de umanoizi ce ne conduce crede că o ducem bine și că ne convine totul. Doar n-o să vină să ne întrebe personal: totul bine, vă mai servesc cu ceva? Poate la voi, cei care nu mai aveți nevoie să vă implicați, au venit și au întrebat. Aaa, nu? atunci bănuiesc că încă mai așteptați…

protest impotriva exploatarilor cu cianuri

pentru Rosia Montana

De ce iar în stradă? Perseverență oarbă? Încăpățânare? Nebunie curată să crezi că mai poți salva ceva în România? Noi cei din stradă (via Știri de Montreal) nu avem răspunsuri pentru voi cei care nu ați fost acolo, nu vrem să vă (mai) convingem de ceva. Răspunsul e în mintea voastră, blocat, amânat, obosit… Civismul nu se predă, se deprinde, și gradul lui reflectă pe deplin sănătatea unei țări, nativă sau adoptivă.

Cineva! Să vină cineva, să facă ceva!

Dacă nu eu, dacă nu tu, atunci cine?!?

protest impotriva exploatarilor de aur cu cianuri

Sunt român tot timpul, nu doar când mă gândesc la sarmale și cozonaci… (by Cristina)

p.s. începe declinul, se scrie și se vorbește tot mai mult despre politizarea protestelor. Manipularea încearcă altă metodă de-a dezamorsa suflul. Cei de pe margine respiră ușurați: le-am spus noi fraierilor că degeaba ies! semn că indolența are un orgoliu fantastic. România e mai ales țara celor de pe margine care vor să aibă dreptate chiar și când asta înseamnă că totul va merge prost. Nu protestatarii servesc intereselor politice, ci marea-masă, cea inertă.

p.s.2. Oarecum pe aceeași temă: comunitate românească, unde ești?

6 Comentarii

  • Cine e acolo in strada stie cat de politic e totul. Eu una stiu in ce ma priveste. Spun de cei care cred in cauza pentru care sunt acolo. Profitori de conjunctura din zona politicului se vor gasi mereu in situatii din astea, dar orice generalizare nu poate fi decat rau intentionata. Si nu poate fi decat o alta manevra de manipulare politica.

    Citeam si eu dimineata comentariile unei doamne care si-a tot facut in ultimul timp vocea auzita in Ro, pe TV si online mai ales, ca si comentator politic, sustinator inimaginabil de infocat al lui Traian Basescu. Vorbea azi despre ce spui si tu, ca de fapt toata istoria asta impotriva proiectului de la Rosia Montana nu e decat o manipulare politica de proprtii si noi, implicatii, nu ne dam seama. As fi curioasa cum m-ar convinge pe mine, subiect al scrierilor ei, de adevarul pe care il scrie despre mine. Sa spui asta, implici faptul ca nu e nimic rau sa devastezi dpdv ecologic o zona, cu repercusiuni stiute si nestiute asupra vietii in regiune (si nu numai) pentru sute sau mii de ani. Totul pentru un pumn de aur de care ar profita niste straini si cativa de-ai nostri spaguiti.

    Eu cred in gradinile botanice, de-aia ies duminica in strada.

    In alta ordine de idei, ieftini manipulatorii de mase din Ro. Ieftini in puterea de intelegere si in cea de a ne privi pe noi ca pe un partener de conflict sau de dialog egal ca inteligenta (desi egalitatea asta m-ar jigni de multe ori, daca s-ar pune numai problema unei egalitati 😉 ).

    Nu stiu cum naiba se face, dar in ultimii ani, cei de democratie, dobandim mereu mintea cea luminata abia pe urma, cand ne trasneste revelatia ca iar ne-am ales carmacii (nu e aluzie la Basescu) cu mana aia de lemn (sau cu creierul ala de lemn). Avantajul politicienilor nostri e ca Romania colcaie inca intr-o mare de ignoranta, pentru ca (imi explic eu) viata grea nu le da ragaz celor mai multi sa inteleaga mai mult decat le trebuie ca sa poata trai intr-un imediat apasator, din care nu pot iesi ca dintr-un blestem.

    • E doar o noua modalitate de manipulare, deturnarea protestelor, la asta se pricep cel mai bine cei care stau pe margine din nepasare sau… plata. Decat sa asculti zeci de mii de oameni mai bine ii denigrezi.

      Eu si tu si altii stim prea bine ca in strada in Romania au iesit cei care au ce pune pe masa si care au inteles ca traiul decent vine la pachet cu o societate decenta. Cei care traiesc greu au o scuza, dar o au si ei pana la un punct.
      Nu poti sa te plangi la infinit ca o duci greu (financiar sau social) si sa nu fii sa stare sa te ridici in picioare si sa transmiti politicului: nu ne place ce faceti, nu va mai vrem!
      Pot sa fie sute de instigatori in jurul tau, daca ai constiinta iti vei stii drumul si singur!
      Iar protestele din aceste saptamani au avut mai multa constiinta decat tot restul tarii la un loc…

  • Cat de bine ai scris Claudia, la fel simt si eu…

    Din pacate simt ca “suflul” incepe sa se stinga, cel putin asa vad eu, care am fost pe strada in 5 din cele 7 duminici. Se pare ca lumea incepe sa oboseasca, sa se resemneze, din pacate. Sentimentul e foarte frustrant…

    Politicienii astia au prea multa experienta in a manipula si trata asemenea situatii.

    “România e mai ales țara celor de pe margine care vor să aibă dreptate chiar și când asta înseamnă că totul va merge prost. Nu protestatarii servesc intereselor politice, ci marea-masă, cea inertă.” -total de acord cu tine… Dar ce faci cu marea-masa?

    • Trebuie sa condimentam frustrarea cu indarjire. Poate ca vom avea de pierdut in ochii altora, poate si in ai nostri, dar vom stii ca am incercat, ca am rezistat, ca n-am cedat din prima din lene, lasitate, frica, indiferenta.

      Marea masa se obisnuieste cu protestul, cu ideea de a iesi in strada, tinerii iau exemplu de la cei din strada si nu de la parintii lor care-i indeamna la ”nu te baga” si cand se va simti lovita de ceva ce o va afecta direct, nu va mai parea asa o mare bagatela sa protestezi. E un drept si asta pana la urma.
      E drept ca asta cere timp, tine de cultura, educatie, civilizatie, dar in mare, e o succesiune de etape care trebuiesc sa aiba loc si al carui singur rezultat poate este obisnuirea omului cu protestul.

  • Acelasi sentiment il am ca si Andrei ca flacara protestelor abia daca mai palpaie. N-am fost la nici unul, dar am fost conectata virtual si postarile, pozele, relatarile, filmuletele au disparut, e o liniste apasatoare care ma infricoseaza. Cam la fel s-a intamplat anul trecut, in iarna 🙁
    Sper in persistenta protestatarilor, dar asta o vad ca vorba aia “dragoste cu sila nu se poate”….mai mult de trei sferturi nu se implica, rezultate imbucuratoare n-au fost, timpul trece nemilos, in defavoarea tuturor….

    Ptr voi toti (inca pe baricade) o umila plecaciune…:)

    • Eu prefer sa cred ca fluctueaza si e normal, e o flacara vie, formata din oameni. Marele castig este iesirea in strada, masiva pentru Romania, dar in acelasi timp si aflarea a multor mizerii plus dat in petec al personajelor implicate (vezi penibilul Ponta, Mircea Badea etc.), lucruri care altfel ar fi fost trecute cu vederea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *