Montreal pentru Roșia Montană IV

În timp ce protestele din țară împlinesc aproape o lună, noi cei de la Montreal am ajuns la ediția a iv-a din a patra duminică a lui septembrie. Pe la două fără câteva minute când am ajuns în Sherbrooke 1010, adresa Consulatului Român, eram prima. Iar primul gând a fost că dacă e să nu vină nimeni, voi sta acolo cu cele două pancarte ale mele și voi protesta singură timp de două ore cât era autorizația. Dar au venit.

Protest pentru Roșia Montană la Montreal

La ediția a III-a am lipsit însă gândul mi-a fost tot la Roșia Montană pe-acolo pe unde am umblat…

Niagara - alaturi de protestele pentru Rosia Montana

cu ROșia în vizită la Niagara

Despre protestul de azi?

– cam 30-40 de oameni, cam cei anunțați pe grupul de facebook, acea mână de români care n-au rămas blocați în ”am plecat din țară… care țară??!”
– am avut soare, parcă prea mult soare, am strigat aceleași Uniți salvăm, Unis sauvons, Togheter we save Roșia Montană de care e greu să te saturi…
– s-au împărțit pliante bilingve ca de obicei, însoțite de explicații despre motivul protestului; de data aceasta am ajutat și eu chiar dacă nu-s cel mai grozav vorbitor de franceză/engleză și am remarcat că vin ușor cuvintele atunci când spui ce simți, ce crezi.
– mulți dintre trecători auziseră despre exploatările de aur ce folosesc cianură și despre dezastrul care rămâne în urma lor (China, Africa, America de Sud), unii mi-au urat succes pe tonul acela ”ați dat de naibii, țineți-vă tari”…
– ca de fiecare dată printre români s-au numărat și prieteni de alte nații pentru care solidaritatea nu e doar un cuvânt, ci și o faptă…
– din partea presei au venit cei de la ziarele locale românești, Știri de Montreal (articol despre românii de la proteste) și Accent Montreal, dar și un reprezentant de la Le Devoir care a și protestat alături de noi (o să urmăresc dacă apare vreun articol, am înțeles că a fost deja unul).
– s-a mărșăluit în deja clasicul cerc, s-au schimbat impresii, s-a urat pe duminica viitoare!

Am scris mai multe data trecută despre cum văd eu lucrurile legat de români și proteste. Îmi pare rău pentru românii care nu se implică. Ei sunt cei care-și plâng de milă sau blamează țara pe post de replică la toate, sunt cei care fug de probleme uitând că tocmai pentru că sunt români fac parte din problemă, sunt miezul ei. Sunt cei care trăiesc în trecutul lui ”să ne dea, să facă statul” sau în vorba ”ce-i treaba mea, se întâmplă altora” uitând că toți suntem interconectați cumva (prin taxe, prin familie, prin unde ne duce viața la un moment dat…).

Imagini de la protest: Tradarea de tara in aur se masoara

Pentru cei care au plecat din țară și ”nu mai vor să audă”, un lucru mi-e clar: năravul emigrează odată cu românul… 

Pentru cei din țară, din stradă: suntem puțini, dar suntem alături de voi!

4 Comentarii

  • Ah! Câte discuții despre Roșia Montană am avut și eu, cea mai proaspătă sâmbătă în drum spre București.
    În timp ce două prietene își exprimau foarte dezamăgite și ușor iritate părerea, eu ascultam și mă gândeam la efectul de masă.
    Să merg și eu să observ efectul de masă. Vezi tu, Claudia, suntem oameni și oameni, suflet și suflet, personalitate și personalitate, vreau să salvăm Roșia Montană, dar în capul meu e clar că oamenii de afaceri fac ce vor, nu întotdeauna, nu atunci când au de-a face cu masa, cum se întâmplă acum. Există speranță, cred și zic eu.
    Doar că eu nu m-am implicat, nu am ajuns la nici o manifestare în stradă, iar dacă aș fi ajuns sau dacă o să ajung, capul meu o să fie la efectul de masă, nu la salvare, deși ăsta este și scopul meu, doar că nu-mi pot controla cealaltă curiozitate.

    • Eu ti-am mai zis o data sa te duci. Fie si pentru efectul de masa. O sa fie interesant, asta sigur, dar vei avea si surprize pentru ca protestele acestea sunt mult diferite si asta datorita componentei umane. De aceea si dureaza de atatea saptamani. Cauza nu e doar legata de afaceri si de mediu, ci de cum vrea sa traiasca noua generatie (parte si a noastra) in Romania: mai transparent, mai curat moral si legal.

    • Daa! N-au mai fost copii de data asta, dar a fost catelul protestator: era si cu Rosia si cu anti-eutanasierea. Restul a mers dupa cum stii, reteta clasica: un cerc, o strigare, o poza de grup 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *