Oameni Suntem V. Casnice cu veverițe

În România am avut electrocasnice ca tot omul, nu ultimul răcnet, dar în pas cu mersul vremurilor și nu m-am gândit nici o clipă că venind aici o să am nevoie de manual și de curaj ca să le folosesc.

Până acum am întâlnit două tipuri, cele moderne de la hotel și cele mai puțin moderne din apartamentul închiriat. În principal sunt patru mari și late bătăile mele de cap excluzând frigiderul: aragazul/cuptorul, mașina de spălat vase, mașina de spalat rufe și mașina de uscat rufe. Din astea patru, aici n-am uscător de rufe deocamdată și astfel rămân doar trei.

Electrocasnice Canada.

Electrocasnice: mașina de spălat vase, mașina de spălat haine și mașina de gătit

Aragaz / Cuptor

Wikipedia spune: “Denumirea de aragaz provine de la gazul petrolier lichefiat produs de rafinăria Astra Română: A.R.+gaz”. Ok, deci nu e cazul să-i mai spun așa pentru că cel de aici funcționează pe bază de curent electric. Cel de la hotel avea plită și nu avea ochiuri pronunțate, însă cel de aici are aceste ochiuri-melci-denivelați-electrici și e greu să-i dau o denumire pe românește. Folosirea celor patru slujbași nu e deloc grea, se rotește de butonul specific și gata, melcul se face roșu, iar oala dă în clocot cât ai clipi mai ales dacă setezi puterea maximă.

Cuptorul însă a compensat din plin la capitolul aventuri… Dimensiunile sunt mari indiferent de model căci trebuie să intre curcanul de Ziua Recunoștinței. Pe același principiu la noi ar fi trebuit să fie cât jumătate de casă ca să intre porcul de Crăciun :)

Montreal. Veverița pe balcon

Primiți cu veverița??!

Montreal. Veverița pe balcon

Nuu! Am auzit că-i un animal fioros! :D

Celui mai demodat i-am făcut un mic test și în afară de gradele Fahrenheit nu pare să-mi creeze vreun disconfort, mai ales că butonul de Cancel anulează orice comandă și deblochează ușa. Dar ăluia șmecher de la hotel i-am făcut proba pe bune, în vreo două rânduri. Prima dată am reușit să ard o friptură după ce am setat temperatura pe HI că nu găseam setarea pentru grade, iar LOW mi s-a părut prea puțin. Ideea e că mă uitam la friptură și nu se întâmpla nimic, ba chiar mă îngrijorasem că mă prinde noaptea cu ea crudă în tavă iar când m-am uitat peste o jumătate de oră, carnea avea  accente miniere… Următoarea încercare a fost un fel de “să facem pe deștepții” și să utilizăm funcția de auto-clean înainte de a introduce tava cu noua jertfă. Nu ne-a descurajat că scria acolo 2h, dar apoi ne-am dat seama că i-ajunge atâta curățenie și i-am dat Cancel. Degeaba, ușa era blocată și ignora orice alte butonări. Am căutat manualul pe net și după ceva săpături am aflat că auto curățenia asta înseamnă temperaturi mari, că e bine să scoți tot ce e în cuptor inclusiv rafturi (ale noastre erau înăuntru evident) și că ușa se deblochează abia după ce se răcește. Și uite așa pentru 10 minute de auto-clean am așteptat vreo 40-50 minute răcirea… Ne-am lecuit cum s-ar spune și ne-am limitat la a băga tava înăuntru și a seta niște grade după cum zicea în manual.

Montreal. Veverița pe balcon

Iar veverița scormonea-n ghiveci.

Mașina de spălat vase

E o invenție bună la casa omului mai ales dacă accepți s-o pui în sufragerie că în bucătăriile românești mai rar să intre. Am folosit-o de două ori și cred că doar cu ocazia musafirilor și-a petrecutului trei zile și trei nopți o mai pornesc. E utilă familiilor mari, nu zic ba, dar eu mi-am luat deja clasicul suport de vase că doar n-o să pornesc mașinăraia pentru o cană de cafea și-o linguriță. Și nici pentru o oală și-o tigaie. Unde mai pui că urmele de ceai de pe cană nu le freacă. Noroc că proprietara mi-a spus cum s-o folosesc că altfel mă cam învârteam în jurul ei cu detergentul încercând să-mi dau seama unde să-l torn. Trebuie să lași ușa cât mai jos, perfect orizontal și să torni lichidul într-un orificiu pătrat și nu prea mare de pe ușă.

La capitolul butonat, am înțeles câte ceva, dar nu pot garanta că am făcut ce trebuie: prima spălare a avut toate ledurile verzi, iar cea de-a doua pe toate roșii. La final cum nu se mai stingea beculețul, i-am dat eu Stop după care am deschis nerăbdătoare ușa: un val fierbinte de aer a năvălit în bucătărie. Încă două-trei de-astea și se umflă dulapurile-n cuie și varul pe pereți…

Montreal. Veverița pe balcon

Aaa, a venit să sape grădina! Draga de ea!

Mașina de spălat rufe

Când am studiat-o pe aia de la hotel am zis că-i diferită de a mea de-acasă (cu încărcare pe verticală și o treime ca mărime că de-aia îmi intra în debara) încă avea butoane intuitive și instrucțiuni scrise pe capac pentru toți veniții pe tărâm american. Pe cea de aici a uitat proprietara să mi-o prezinte, doar atât mi-a spus că ea nu folosea uscător că îi strica hainele și că uscarea se face prin metode clasice. Ok am zis, eu numai clasic știu.

Montreal. Veverița pe balcon

Exact, clasicul e de bază! Eu ronțăi de când lumea altfel îmi cresc dinții și n-ai vrea să-mi crească dinții, nu?!?

Evident a venit vremea probei și am găsit niște boarfe numai bune de jertfit ca în caz de eșec să nu-mi jelesc “hainele’ ale bune”. Tanti mi-a zis că mi-a lăsat și detergent, dar după ce-am silabisit pe toate recipientele din debara am ajuns la concluzia că e doar clor. Și boarfele mele erau albe așa că am dat înainte cu tupeu. Poza de mai sus e un pic denaturată, cuva de rufe fiind imensă (estimez vreo 8-10 kg de rufe).

Am revenit la calculator și am căutat pe net manualul modelului. Așa am aflat că-i cam veche și că review-urile sunt mai toate negative (clar, niște fițoși și ăstia!). Am aflat că balsamul se pune în centru, neapărat diluat, clorul în orificiul ăla din dreapta, neapărat măsurat, iar detergentul… în cuvă (înaintea spălării, în timpul spălării, habar n-am… ). Cert e că ușa aia nu se blochează, că din câte înțeleg o poți deschide în timpul spălării ca să mai torni câte ceva, că ba mai mult, pornești mașina, aștepți să se strângă apă, torni detergent și abia apoi adaugi haine. În fine, o să mă uit pe youtube, dar eu nu știu dacă am tupeu să-i ridic capacul în timp ce merge că prea seamănă cu alea de pe vremuri de la noi la care de ridicai capacul umpleai baia de spumă ori luai o mamă de curentare… (sau de bătaie că doar n-ai voie să pui mâna!)

Montreal. Veverița pe balcon

Fii curajoasă, ce naiba!

Până una alta am pus înălbitor din ăla și balsam de rufe și am pornit-o după ce a trebuit să-i aleg nivelul apei (clar mașinile europene sunt mai simple!), temperatura apei și programul de spălat și mai ales, modalitatea de pornire: am sucit de butonul cu programul până când a ieșit brusc înafară de-am crezut că rămân cu el în palmă și atunci țac! pac! a început să trosnească mașinăraia… Am închis-o în debara, dar tot o auzeam cum se vaită și trosnește. Din vreme în vreme mă asiguram că nu iese apa pe sub ușă…

Debara de București, ca-n Montreal nu găsești / Debara, debara…

Legat de debara, mai e de observat că locuințele de aici au mania dulapurilor și debaralelor: totul e băgat în perete și compartimentat. Astfel, există debara pentru boiler și ceva spațiu de stocare ustensile de curățenie, debara pentru mașina de spălat și uscător (washing room), debara pentru prosoape și lenjerii, iar ăia mai norocoși au și debara pentru depozitare alimente. Dulapurile sunt încastrate în perete în fiecare dormitor, dar mai există și dulapul de intrare cu umerașe pentru haine și suporturi pentru pantofi, pălării etc. Dacă stai bine să cugeți, totul e gândit cu prioritate pentru chestiile de bază din viața fiecăruia și chiar și apartamentele mici (ca al meu din București) au toate chestiile astea. E drept, spațiul de locuit devine mai mic, dar negreșit spațiul dedicat mesei (dining) este alocat undeva în dreptul bucătăriei tocmai în ideea că fie omul cât de amărât măcar când stă la masă să-i intre picioarele sub ea.

Montreal. Veverița pe balcon

Hmm, identific ceva ADN necunoscut... Hai pa!

18 Comentarii

  • Trebuia să lași veverița să se ocupe de electrocasnice și tu să tragi ușa după tine la balcon. Veverița este foarte descurcăreață și hotărâtă judecând mai ales după ultima poză. :)

    • @Corina: pai sa stii ca daca intra in casa sunt sanse mari sa se ocupe si sa se apuce de toate, nu doar de electrocasnice :)) Au auzit ca unele se sperie si devasteaza tot in goana spre iesire.
      Dar or fi povesti ca uite Cristina da sfaturi de organizare sedinte foto cu veverite: http://ochiulcarerade.wordpress.com/2013/03/11/cum-sa-organizezi-o-sedinta-foto-pentru-veverite/

      Eu cred ca veveritoiul asta (imi pare mai degraba mascul dupa alura) e obisnuit sa vina pe balcon, e posibil ca proprietara sa-l fi hranit, insa eu o sa dezvolt in timp o relatie cu dumnealui. Daca imi pun flori si le roade, relatiile vor evolua sau involua dupa cat de dragi imi vor fi florile :)

  • bine ca te descurci si cu manualul, eu sunt blonda total. si cascata. de ex in Franta am uitat ala de facut cafea pe plita. incinsa 😀 plus ca mereu scap pahare, farfurii (le am inlocuit, evident)iar la Bucuresti nu stiu niciodata de unde sa deschid gazul, daca se opreste. deci in Canada as muri
    ps – super simpatica veverita

    • @Miky: eh, n-am murit si nici la casa n-am dat foc, insa am fost un pic stresata si inca sunt. De pilda inca am ceva temeri sa-mi spal hainele bune… Noroc ca exista manuale pe net 😀

  • Ce scumpa e veverita taaaa !!!! O ador. Daca te mai viziteaza sa ne-o mai arati :). Poate astepta o ivitatie la cina si tu nimic :))))

    • Cred ca o sa umplu blogul cu poze cu ea atata timp cat imi aduce bucurie si zambet 😀 E destul de saltareata, am avut mare noroc ca mi-au iesit pozele astea.

      • PS: Azi am citit raspunsul tau, dar nu mai stiu nimic din ce ai scris tu cu electrocasnicele, vizualizez doar veverita :))). Nebunie la maxim :)))).

  • “Primiti cu veverita?!” :))))))))) Genial!!!!!!

    O bunatate de articol, bagat la cuptor cu ceva grade generoase, mancat si digerat pe masura mesei din bucatarie unde clar, picioarele s-au putut intinde lejer.
    :)))))

    Noi n-am avut parte de electrocasnice zglobii. Cuptorul la fel ca al tau, a sfarait de-a rupt oalele, cu masina de spalat n-am dezvolat nicio pritenie, in schimb port ranchiuna pe masinile astora de spalat, n-au butoane multe, is rudimentare…..si cand zici ca e simplu si banal te trezesti cu rufa “caciorita” cum se zice-n popor! (au si cu butoane multe, sf-uri da’ noi suntem la cort si spalam la d-alea cu plata)
    :))))

    De la atatea veverite o sa ti se faca dor de cainii nostri comunitari :)))

    O noapte senina Sun!

    • Pai chiar asa a fost ca eu stateam la masa butonam la laptop si ea se zgaia pe la geam ;))
      Faza e ca prefer sa spal acasa si nu la comun si tocmai de aceea as sacrifica mai intai sosetele. Ce li s-ar putea intampla??! 😀
      Legat de caini maidanezi inca tresar cand trec pe langa un gard si se misca ceva brusc… 😐

      O zi senina Ren, la mine e :)

  • Foarte neinspirata idee sa pui aceste poze! Din cauza lor, eu nu am mai avut rabdare cu textul, ma tot zgaiesc la ele si la coditele vesele :)

    Bastinasii nu sunt intotdeauna fericiti atunci cand le vad 😀 Stiu ca am inceput o discutie depre un animalut care mi se parea cel putin la fel de interesant ca si blanoasele de pe balconul tau, adica este vorba de raton, si cand au auzit de el, au spus ca este un animal nedorit. Dupa ce mi-au explicat, am inteles de ce, si acum, este si mai rau pentru mine, pentru ca ratonul imi place in continuare, dar trebuie sa accept ca este foarte nesuferit, rau si daunator!

    Veverele nu sunt chiar asa, dar nu intelegeau de ce trezesc atat entuziasm pentru mine! :) Pai, daca stai cu cainii maidanezi in jurul blocului, iti place apoi orice altceva!

    • @Kya: pai intentionat am vrut sa iau din anostitatea subiectului 😀 Sa nu zica lumea ca-s stresata prea tare si sa intre la griji: vai, mititica! ce se face ea cu masinile alea mari??!

      Veveritele sunt de preferat cainilor din doua motive: unul ca-s zglobii si bucura ochiul si starea de spirit si ca-s inofensive mai ales daca delimitezi clar spatiul (tomberon inchis ermetic de exemplu ca sa n-o inveti la gunoi)
      In comparatie cu maidanezii, veveritele castiga de departe atata timp cat n-or sari la gat direct din copac, insa de s-ar intampla asa, ar fi exterminate imediat. In tarile astea evoluate au “scapat” doar animalele care nu supara prea tare caci s-a facut de mult “curatenie”.

  • Claudia, este EXTRAORDINAR de draguta veverita ta! Ce-i drept, usor obraznica daca te gandesti ca ce cauta ea in ghiveci e pus de tine sa ramana acolo … Dar tot ramane EXTRAORDINAR de draguta :)

    Cat despre masinariile casnice, uscatorul e un must pe aici. Ai unde sa le intinzi? Cred ca s-ar uita vecinii ca la felul 14 daca as pune sarme in spatele casei. Mai spal geamantanele dupa ce ne intoarcem dupa cate undeva si nu se uita prea prietenos la ele cand le pun la uscat (pe propria noastra mosie, dar vizibil de la ei, fiind fara garduri).

    Si, Kya, mie tot vevere imi vine sa le spun! Ce coincidenta!

    • @Cristina: arata bine, sanatoasa, ca un pet hranit cu bobite ca sa-i straluceasca blana 😀
      Deocamdata roade tulpina moarta a unei plante (proprietara stie ce-o fi fost acolo) iar cand voi pune o planta, iau ghiveciul inauntru.

      Nici nu ma gandeam sa intind afara, am studiat si eu zona si nu plutesc haine pe sarma nicaieri. Am spatiu in camera cu masina, sunt si niste sfori pe acolo, dar am un uscator portabil de metal si o camera goala (dormitorul mic), asa ca o sa optez pentru varianta asta pana o sa ma dumiresc daca e ok: daca se usuca rufele, daca masina le scoate suficient de stoarse etc. Daca nu e bine, o sa cumparam un uscator.

      Vevere… nu suna rau, dar el face sa para prea serioase pentru ca dispare ț-ul de la țopăitoare și țâfnoase :))

    • @Dunia: N-am plâns, dar ceva anxietate tot am simțit… nu e deloc simplu să te trezești că lucrurile simple pentru care nu-ți făceai griji nu-s chiar așa simple… Noroc că există manuale pe net și nevoia de ele care mă împinge să le folosesc 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *