Ar trebui sa va spun cine sunt…

Intr-un fel sunt… Claudia

- cu o zodie: pesti – un clasic al zodiei mele.
- cu un an norocos: 1981.
- cu un job: programator.
- cu un job preferat: profesor.
- cu pasiuni: muntele, fotografia, scrisul, literatura, alergarea, teatrul si multe altele…
- cu un cel mai mare vis!
- cu vise!
- cu o singura Dorinta: sa-mi respect libertatea!
- cu o copilarie fericita in urma: o viata la tara.
- cu flori preferate: florile de camp.
- cu un copac preferat: mesteacanul.
- cu un poet in inima mea: Rabindranath Tagore.
- cu un pictor in ochii mei: Vincent van Gogh.
- cu o mare dragoste impartasita: muntii.
- cu ochii larg deschisi: pentru frumusetea lumii…
- cu o viata inainte: toata numai a mea!

Contact: meetsunro[@]gmail[.]com
Altele: Picasa Web Albums, o Fraza pe ZI

In alt fel sunt… EU.

Acum 10-12 ani mi-am scris viata. Intr-o zi s-a intamplat intocmai:

Urmarind pasii tai departandu-se
am inteles ca nu te-am iubit
ca nu te-am visat
ca nu te-am avut
zi de zi in ganduri

Am inteles ca de fapt
eu n-am avut inima
n-am avut vise
si n-am existat.

Ca tu ai fost o imagine
si eu un ecran
imens,
alb
si singur.

… si nu e vorba despre un EL, ci despre MINE.

La un moment dat, am crescut:

Moartea am privit-o in ochi.
In cuvinte doar atat pot spune.
Fara frica o simteam
cum se-nchide si ramane in mine.

Trebuie sa mori cel putin o data.
Iubitule, trebuie sa crezi…
ca moartea am privit-o in fata,
priveste-ma s-o vezi!

Am deschis usa coliviei. Invat sa zbor.
Astazi, soarele a rasarit pe strada mea. Pentru inceput mi-a orbit ochii. Mi-a infiorat fiecare celula. Fiecare clipa inseamna ceva, imi dezvaluie ceva. Imi ia timp sa recunosc caldura si sa ma bucur de ea.
Astazi, ma iau de mana si ma duc cu MINE in lume.

Maine voi pasi in Lumina, ca si voi toti. Dar pana atunci, fiecare PAS conteaza.

Epilog: Sa nu uitam Adevarul.

Prefer sa-mi reamintesc obsesiv aceste cuvinte decat sa le uit…
- You want the truth?
- You can’t handle the truth!

12 Comments »

1. 

   Cornel — January 29, 2009 @ 2:52 PM

   Hmm… Azi mi-a sosit si mie Tagore! Am cumparat o carte de la 1914 cu poeziile sale. Maine merg sa ridic coletul. Stiam de Tagore de mult timp insa discutand cu cineva pe tema Rubayatelor lui Omar Khayam, mi-a recomandat sa-mi fac rost si de Tagore. O sa revin cu o impresie despre poeziile sale.

   ps: scrii frumos !

2. 

   MeetTheSun — January 29, 2009 @ 3:56 PM

   Iti impartasesc bucuria unei carti venite prin posta. E ceva diferit de orice altceva. Nu e ca atunci cand alegi din raft, cand te duci la o tejghea. E o emotie. Si daca emotia se mai numeste si Tagore… dar vei intelege despre ce vorbesc.

   Astept sa-mi povestesti. Si sa scrii de-asemenea…

3. 

   sisifratat — February 4, 2009 @ 1:29 PM

   Tagore, Khayam, si … ‘rescrierea’
   de ce era nevoie de epilog?
   sau
   de ce un asemenea ‘epilog’ ?
   sper ca nu te superi daca iti sugerez sa mai redeschizi o data poarta sau grilajul al carui ‘varf’ l-ai postat ca header…
   cu respect,

4. 

   MeetTheSun — February 4, 2009 @ 3:42 PM

   Ca sa-mi reamintesc ca viata in propria minciuna nu duce nicaieri. Nu pentru mine. Iar procesul de acceptare e lung, dureros, nesigur, intortocheat.

   Si cel mai greu de acceptat e propriul adevar. Asta daca pot privi padurea de copaci. Si cum detaliile mi-au luat intodeauna ochii lupta continua!

5. 

   sisifratat — February 4, 2009 @ 8:50 PM

   Cu riscul de a deranja, raspund, la randu-mi, cam prozaic, desigur:
   sunt luni de zile in care simt , da, SIMT, ca adevarul se plateste mai scump decat minciuna, iar detaliile…. of…. fara ele, unora le este extrem de comod, poate pt ca nu le vad sau nu vor sau nu pot sa le vada;
   eu, oricat de drag imi este Intregul, nu pot sa il accept asa, ca pe un dat….
   numai bine!

6. 

   Bogdan — June 8, 2009 @ 9:37 AM

   esti frumoasa… dar n-o sa citesc mai departe

7. 

   Ioan — December 11, 2009 @ 12:16 PM

   Uneori nu aveam un trecut, nu am existat, nu am iubit, nu am visat. Si atunci tot ce ne ramane e un prezent in care sa construim un viitor. Alteori insa trecutul ne bantuie in mod negativ, si ne impiedica sa traim prezentul intr-un mod constructiv pentru viitor.

   Dar cand trecutul ne ajuta sa crestem si-l folosim pentru a invata si pentru a ne cunoaste pe noi insine, atunci prezentul devine liber, si noi, capabili de a ALEGE drumul cel mai potrivit noua… alegandu-l, nu urmandu-l cu ochii inchisi, fara vise, fara inima, fara sa existi

8. 

   Claudiu Crăciun — January 20, 2010 @ 6:30 AM

   Potrivita melodie ai ales pentru descrierea unui Peste “clasic”.
   Ciudat este ca de cand am vazut filmul, nici mie nu-mi mai ies din minte cuvintele cu care ti-ai incheiat descrierea . Si imi amintesc si intonatia si mimica si glasul tunator al lui Jack Nicholson, dar mai ales furia cand a spus aceste cuvinte.

   Si ce coincidenta! Acelasi nume, acelasi an al nasterii, aceeasi zodie… ar fi interesant sa fie vorba si despre aceeasi zi

9. 

   MeetTheSun — January 20, 2010 @ 11:11 AM

   @Claudiu:
   Ultimele cuvinte mi-au fost spuse mai intai de cineva si pentru ca in acel moment aveam ceva probleme cu acceptarea adevarurilor, au devenit un fel de crez. De fiecare data cand simt ca ma mint, imi amintesc de ele.

   Cred ca esti cu o zi mai mare decat mine, daca e sa ma iau dupa profilul tau de pe carpati.org

10. 

    Danniel — February 12, 2010 @ 3:29 PM

    Imi place foarte mult descrierea, la fel si blogul. Din cuvintele asternute, imi dau seama ca esti un om, un om deosebit. Succes cu blogul!

11. 

    MeetTheSun — February 12, 2010 @ 3:38 PM

    @Daniel: Bine-ai venit pe meetsun! Iti multumesc pentru cuvinte si urari si cand am timp, dau o raita pe blogul unui Roman cu experienta

12. 

    Danniel — February 12, 2010 @ 3:40 PM

    @MeetTheSun: Multumesc de primire, te rog considera ca o invitatie la fel de calda si pe blogul meu. Sa ne citim cu bine!

Leave a comment

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website

Subscribe for comments RSS feed for comments on this post.