… tarziu in Noapte.

“what does tomorrow want from me
what does it matter what i see
if it can’t be my design
tell me where do we draw the line”

Nu stiu daca toti oamenii pot spune repede, fara sa se gandeasca, care-i Locul. Eu pot. Mereu am putut si de la o vreme de cate ori stau pe ganduri, e suficient sa-mi amintesc de el, sa-l privesc si sa simt auto-imbarbatarea: -Poti! -Pot!

E locul din care am plecat.

In fotografia de mai jos e iarna, dar cand o vad mi se succed toate anotimpurile prin fata ochiilor. Primavara ieseam pe camp la primele raze calde ale soarelui, vara cautam umbra si… murele, toamna cu zilele ei lungi ploiase, iernile cu sanius sau plimbari pentru dezmortire.

Am atatea amintiri si toate sunt vii si pline de optimism, de speranta, vointa, curaj.

Era locul meu de joaca, locul de munca (pasteam vitele uneori si 8 ore pe zi), locul unde citeam si invatam poezii, unde-mi faceam temele, unde visam la facultatea de matematica, la Orasul cel mare, unde alergam, tricotam, cantam, scriam versuri, jucam fotbal sau de-a v-ati ascunselea, unde singuratatea nu putea fi atat de mare cat timp florile, copacii, pasarile, fluturii imi erau alaturi si unde in fiecare zi imi spuneam: esti fericita aici, dar locul tau nu e aici, nu te potrivesti aici, locul tau e altundeva, cat mai departe, in orase cum ai vazut doar la televizor, printre oameni ce te vor face sa ai si tu(in sfarsit) prieteni si numai invatand carte poti pleca, poti face toate lucrurile la care azi doar visezi…

E locul de unde imi placea sa privesc satul, valea, padurile, zarile… si acum dupa cateva ture pe munte si inaltimi adevarate stiu ca daca vreau sa urc pe acoperisul lumii o pot face oricand. Regatul meu, cum imi placea sa-i spun, e tot acolo, ma asteapta, ma cheama sa-l urc de fiecare data cand ajung acasa si il urc cu acelasi entuziasm si bucurie cum am mai facut-o de mii si mii de ori…

Azi am avut nevoie sa ma uit de sus, chiar daca doar de-aici din scaun, si sa-mi spun ca in vremurile trecute… Pot!

2 cuvinte-ncriptate

se vor iute dezlegate

3 simboluri le combina

4 versuri li se-nchina.

Morala:

Seamana, dar nu se-aduna.

(se rezolva separat, dar impreuna)

VxTx

VxTTx

Erata: incriptat nu pare sa fie un cuvant din DEX. Cum alta rima cu acelasi inteles nu-mi vine, pastrez cuvantul elementul cu rugamintea sa nu faceti ca mine.

Update: Solutia criptogramei = criptogramelor

V or Te x –> VORTEX

V or biT or –> VORBITOR

Observatii:

1. cele doua cuvinte nu au legatura intre ele, vezi indiciul: “se rezolva separat, dar impreuna“

2. criptogramele seamana ca forma, dar solutiile lor nu, vezi indiciul: “Seamana, dar nu se-aduna.”

una dintre melodiile pe care am visat cu ochii deschisi…
(si cu picioarele-ncordate  )

N-am imbatranit destul cat sa nu-mi pun patinele in picioare si sa incerc sa patinez pentru prima oara.

Evident s-a lasat cu febra musculara, cu o vanataie zdravana din lupta cu mantinela si cu promisiunea de a continua.

Ce mi-a placut in mod deosebit? Felul cum oamenii isi vorbeau, isi zambeau, isi dadeau indicatii sau se ajutau si toate acestea fara sa se cunoasca.

Ce m-a miscat cu adevarat? Faptul ca indiferent de varsta, de la 5 la 50 de ani, pe gheata toti eram copii

P.S. Multumesc Elena pentru invitatie, companie si rabdare

Raza mea de soare m-a premiat

Nu am timp sa dau detalii, revin cu un update cat de curand pot. Gabi, multumesc!

Update:

Asaaa…
Premiul are si o poza,

Premiul are niste reguli:

Cele cinci îndatoriri ale premianţilor:
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.
2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.
4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List, astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat.
5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Nu stiu daca ati inteles, dar sunt si eu un SS-ist din-asta si la randul meu citesc alti viitori SS-isti, pe care ii voi premia, daca nu cumva au fost deja premiati.
Partea cu lista n-am inteles-o, asa ca probabil e irelevant link-ul.

Premiul merge mai departe catre:

1. Did – un Blog Impersonal pe care il citesc frecvent;
2. Fericire in rate – scrie rar si scrie bine;
3. Andrei S.
4. ddunia – un blog deloc Repetitiv;
5. Hoinarind prin viata.

P.S. Sper ca n-am fost prea stangace cu primul meu premiu primit si daruit mai departe. Si daca am fost, n-a fost cu intentie

pentru cei care-au fost uitati asteptand,

pentru cei care traiesc asteptand,

pentru cei care nu mai vor decat asteptand,

pentru cei care adorm asteptand,

pentru ceilalti, n-am facut nimic, n-am potrivit imagini versurilor, n-am cautat printre flori…

pentru ceilalti, am cateva cuvinte:

viata e o lunga asteptare a mortii, dar am putea privi ceasul mai rar…

Azi-noapte cantai la chitara.
Nu stiu daca mie sau tie
sau corzile te chemasera pentru ele.

Imi fusese somn si mi-a disparut somnul.

Mana o aveam sub cap, imi amortea incet,
dar nu m-au miscat decat sunetele.

Pe peretele alb
conturul chipului tau capata lumina.
Buzele ti se miscau incet,
versurile razbateau surdina spre mine.

Cand degetele-ti greseau,
inima ii spunea mintii
ca nimic n-a fost strivit din corola de minuni a lumii…

Cand te opreai,
prelungeam cantecul
cu vibratia nemaiauzita a corzii eliberate…

Cand te intorceai spre mine…
lumea intreaga se intorcea la mine.

Pentru o clipa sau doua
am stiut ca n-ai mai existat decat TU.
Timpul atarna de-o cheita
Visele – corzi trecand puntea.