in loc de La Multi Ani,

cred ca orice femeie s-ar lasa usor convinsa de asa o declaratie…

But I would walk 500 miles
And I would walk 500 more
Just to be the man who walks a thousand miles
To fall down at your door

P.S. Multumesc lui Alex, colegul meu de birou, pentru melodie. Ai fost foarte inspirat azi

- un spam cu recomandarea e timpul sa vezi un doctor:
“Why does your nose RUN and your feet SMELL?”

- o disputa susotita intre un el si o ea in hipermarket; printre inghionteli, ea:
“… esti mai nesimtit ca de obicei!”

- vanzatoarea catre mine cand ii cumparam ceva mamei:
“Pentru mama dumneavoastra? deci pentru cineva batran…”
Concluzie: imi dau jos ochelarii cand mai merg la cumparaturi.

- fredonand la serviciu:
“as da zile de la mineee… ”
No, no comment

Tarziu in noapte, ascult muzica de Craciun, ce-i drept parca altfel de muzica din moment ce am reluat cd-ul de doar cinci ori pana acum. Probabil e ultimul post inainte de Craciun si de-asta mi-am propus sa va scriu putin, nu prea stiu ce asa ca  voi lasa gandurile sa curga…

Sunt bucuroasa ca voi pleca la tara, departe de Bucuresti, intr-un sat Tehomir, unde pot fi inca departe de internet (slava Domnului! ) si sincer, sper ca nici Mosul sa nu ma gaseasca, doar eu sa ma regasesc . Abia astept sa-mi urc dealurile, sa ma joc cu nepotii, sa… fiu acasa!

Nu stiu ce sa va urez. Craciunul e o sarbatoare care-ti aminteste parca cel mai mult de ideea de familie, asa ca va doresc sa nu uitati ca familia incepe din noi, cu noi si ca intotdeauna are cel putin un membru, pe noi insine.

Dar haideti la somn si la vise linistite pe ritmuri de blues…

P.S. Totusi, o urare: Bucurati-va!

Poate ca ar trebui sa ne amintim mai des de noi,

de un fel de paradis pierdut datorita uitarii aruncate in viitor.

Cu cat citesc aceste versuri mai rar, si mai rar,

cu atat vreau mai putin, vreau mai nimic…

Ma gandeam la cei care au nascut vibratie in cuvantul libertate acum 20 de ani, puteam fi si azi inca departe de ea, dar nu! suntem liberi, insa nu cat sa fim demni de jertfa lor… Poate ca n-a fost revolutie, poate ca s-a murit stupid si prea usor, poate ca printre cei care le depun coroane sunt si aceia care i-au redus la tacere, insa nimeni n-ar trebui sa ne ia  Revolutia atata timp cat macar dintr-un singur piept al acestor Eroi strigatul libertatii a izbucnit sincer si entuziast si puternic cat sa trezeasca tot somnul latent si amagit al unui intreg popor.

Ei n-au murit de veacuri, au murit ieri

si simt cum ii mai omoram in fiecare an…

In multe chipuri, fara arme de metal,

Si nici ei nu mai au sange pentru astfalt…

Trei sferturi in cer,
Adrian Paunescu

“In oamenii de pe aici e Dumnezeu, pesemne
Cand ei in curti cu pasii mici aduc in case lemne
Si e o liniste de rai in gestul lor de-o viata
In care dau nutret la cai si oile-si rasfata
Dar mai ales in tot ce fac e semn ca nu li-i frica
Un suflet clar din trup opac la ceruri se ridica

Si uneori, la focul mic
Din casa lor sarmana
Isus, induiosat un pic
Coboara din icoana

O capra si-a zdrobit un corn sarind pe usa sparta
Desenul fumului din horn e opera de arta
Si-n toate sipcile din gard un clopot mai tresare
Cand vreascurile-n brate ard cu-o mistica ardoare
Ninsorile nici nu mai cad in viscoliri cu vaier
Scanteietorul lor rasad pluteste bland in aer

Respira-n toate un mister ce satul il indruma
Trei sferturi sa se afle-n cer si doar un sfert in huma
Si nu se stie sunt tarani sau ingeri sunt, pesemne
Cei care de atatia ani aduc in case lemne
Si sufla-n focul lor mereu, sporindu-le nadejdea
Sa-i fie cald lui Dumnezeu, aflat in toti acestia”

Si daca n-ati auzit inca melodia acestor versuri, puteti asculta o varianta pe-aici:

Daca cerul ar fi roz, as putea vedea mult mai clar jocul fulgilor de nea. Dar mai bine ar ramane cerul alb si fulgii ar fi roz. Puteam sa-mi aleg alta culoare, dar cateodata, intr-o zi ca aceasta, pana si eu cred in roz si in zambete si in sentimentul de bucurie. De mult nu m-am mai bucurat asa ca a venit iarna! Si nu, n-as schimba nimic de-as avea puterea sa fac asta, as lasa totul alb, alb, alb!

Imi vin in minte cantece vesele. Dar nu le stiu, doar le simt portativele.

Imi vin in minte imagini din copilarie cand pe geamul mic si aburit al bucatariei se zarea rapa de nisip si pe varful ei stejarul ramas singur ca ultimul gardian al unui castel parasit si deodata, au aparut primii fulgi. Nu stiu cum am nimerit  papucii, pe-ai cui papuci, apoi usa si in cateva secunde eram afara in curte.

Fulgii erau mari ca de gaini proaspat jumulite, pluteau rar si eu ma rugam sa vina mai desi, cat mai desi! Alergam printre ei, cu ei, ma roteam cu bratele intinse neametind ci dimpotriva, capatand viteza placuta a unui carusel imaginar. Cand ma opream, priveam in sus. Ii vedeam cum apar din nimicul alb,  cum se apropiau, cum imi atingeau fata si se topeau, unii chiar imi intrau in ochi si ii lasam sa se topeasca acolo. Puteam sta asa minute in sir, fara sa ma plictisesc, fara sa ma las cuprinsa de frig desi hainele tremurau demult in locul meu. Iubeam fiecare fulg ce se aseza. Iubeam felul in care imi primeam si eu, in sfarsit, jucaria.

Glasul bunicii m-a chemat in casa, probabil ca doar asa as fi putut intra, acum mi-l mai inchipui doar, nu-l mai pot auzi, amintirea se intuneca,  devine surda si ma simt coplesita de dorul ei, as vrea sa ma cheme din nou in casa, la caldura, in bucataria cu geamuri mici si aburite, dar nu primesc nici un semn de nicaieri si ma ascund in spatele ochelarilor, monitorului, biroului pe cand ninsoarea aceasta frumoasa de dincolo de geamul de termopan ma cheama si-mi promite viteza placuta a altui carusel…

Cand exista, sopteste fara a se risipi
din verbul transformat in simt
si vibrat imprudent
sus pe cupola unei papadii.

Cand exista, iti daruieste culori
rupandu-ti ferestre din soare
cand tu inca orb te amesteci
in joaca mainilor printre nori.

Intamplarea ei de a fi
Ti se da intr-o singura dimineata
Dupa-aceea repeti trezirea din somn
de-atatea ori pana nu mai adormi.

Intamplarea ei de-a nu mai fi
Te face insomniac in propria-ti viata.

Altfel, e mai simplu sa nu existe
sa fii doar un om ca toti ceilalti,
cu statii de coborare pentru vise.