Reveniti in poiana refugiului Spirlea, ne-am asezat la masa de lemn de langa si-am scos cina: un mar verde si putina apa. Soarele apunea incet si doar creasta mai era luminata. Fusesem acolo sus. Acolo sus. Acolo. Stateam asezata la masa si aveam senzatia ca e dimineata si ca urmeaza sa plec la drum. Cam puternic sentimentul ala pentru o senzatie. As mai fi urcat o data si inc-o data!
Simteam mirosul stancii in nari, o simteam imprimata in palme, in mine.
Arhive pentru: June 19th, 2009
dum spiro – spero! sau Povestea lanturilor
June 19th, 2009 at 1:43 am
In categoria: 1.POVESTI CU MUNTI, 5.Fotografie și Imagini, 8.Sunete și Muzică, 9.VIS
6 Comentarii 
Tag-uri:






