din Ultima Vreme…

Categorii

Arhive

Cele mai Citite

Tags

acasa amintiri apus de soare asteptare Blogroll Foto Bucegi Bucuresti Criptograme cugetari culoare cuvinte dimineata dor duminica Fagaras fericire flori de munte ganduri gara joc de cuvinte liniste Meet Sun in imagini munti orasul PA padurea ploaie poem poezie poveste Povesti cu Munti poze flori poze munti primavara proza arhiscurta singuratate soare speranta suflet timp toamna tren versuri viata vis

 

April 2009
M T W T F S S
« Mar   May »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Pagini

Blogroll

Blogroll Munte

Comentarii

Meta

Persoane interesate

toateBlogurile.ro

Aprilie a murit.

Posted in: Sunete, Versuri by MeetTheSun on April 30, 2009

Si daca florile de mar s-au scuturat,

Durerea mea ramane langa tine.


Si doar cararile s-au ingustat

Sau pasii mei au coborat din mine.


Si nu adorm sa uit; doar sufletul

l-asez alaturea-mi pe perna.

Luminile ma poarta-n soare

Lumina mea ma poarta-n bezna


Nu ma privi, ma sting

ma urlu, ma resping

Las cercurile  sa ma-nchida-n mine


Aprilie-a murit.

Asteapta-ma-n Aprilie!

Gand

Posted in: Fotografie, Versuri by MeetTheSun on April 28, 2009

copaci infloriti
Pe marginea unei zile

stau asezata ca pe marginea prapastiei

cu picioarele atarnand deasupra golului.

Echilibrul mi se pare o joaca,

Neclintirea nu tocmai necesara.

Privirea o las sa amestece

culori de apusuri decalate

peste muchiile zilelor

ce se unesc spre infinit

oricat de trecute sau de viitoare ar fi.

Dincolo de cuvinte

Posted in: Aparent Amanunte by MeetTheSun on April 26, 2009

“Sa ne plimbam prin padurea plouata, sa ne murdarim pana la genunchi de noroi, sa aratam ca doi purcelushi si sa radem ca doi zanateci, mai ales eu.”

… si aceasta devine una dintre cele mai memorabile fraze care mi s-au spus vreodata chit ca in gluma, doar in gluma si numai in gluma. Pentru ca asa as defini eu uneori Fericirea.

Padurea Cernica

p.s. Multumesc A. pentru melodie.

Agonia sau Carabusul de mai

Posted in: Fotografie by MeetTheSun on April 23, 2009

Traieste prea putin pentru cat de mult ar trebui s-o faca. Inofensiv, cu picioruse moi si catifelate este simbolul unei primaveri ajunse la maturitate. Moartea lui e urata (se zbate pana la ultima suflare intors pe spate nemaiputand sa revina la pozitia care sa-i permita sa zboare) si poate de-asta ma impresioneaza atat de mult. Mi-amintesc ca odata, sub un ulm – unul dintre copacii lui preferati – erau cativa zeci ce se zbateau astfel. Mi s-a parut ca vad un cimitir viu si oricat incercam sa-i intorc pe piciorusele lor faceau cativa pasi ametiti prin iarba si iarasi se intorceau in Agonie. I-am lasat acolo intelegand ca probabil ei sunt fericiti: au asigurat viitorul si existenta lor si-a implinit rostul.

carabusul de mai

Astazi sunt la rand pozele cu insecte si gaze de tot soiul, mai precis cele care au stat linistite la pozat. N-am reusit sa alerg fluturii desi credeti-ma ca am vazut cateva exemplare superbe care meritau si o jumatate de zi de panda. Dar poate asa a fost sa fie si ma bucur ca sufletul si ochii mei s-au bucurat de ei. Am incercat si am si reusit sa privesc ceva superb si sa nu ridic aparatul sa fac poza. Instinctiv am simtit nevoia doar sa observ si sa traiesc. Am salvat imaginea insa pentru totdeauna, nu pe un card de memorie ci in sufletul meu.

Ca sa va dau cateva exemple (la care mi-a ramas si mie gandul…):
- un uliu ce s-a speriat grozav de mine si eu de el fiindca ne-am trezit fata in fata la vreo 3 metri unul de celalalt. Cum sa fotografiezi sunetul ca un vant salbatic pe care aripile deschise brusc si larg l-au facut?
- doi fazani carora le-a trebuit doar o secunda sa ma observe si sa se ascunda parca pentru totdeauna intr-un tufis. Sunt frumosi, credeti-ma pe cuvant!
- o barza care trecea spre cuib cu cateva ramuri si paie in cioc. Intre ea si aer parea ca natura a construit cea mai armonioasa imbinare posibila: ZBORUL!

o pestrita pufoasa pe-o floare de ochiul boului,

pestrita pe floarea de ochiul boului

in echilibru pe muchiile subtiri ale pufului de papadie,

insecte si papadia

un alt pufos in cautare de polen,

insecta si papadia

paianjenul de la malul apei preocupat sa fuga cat mai repede,

paianjen

un pui de urechelnita,

insecte

furnici pe-o floare de tataneasa,

floare de tataneasa si furnicile

un bondar flamand,

bondar

care s-a linistit cu greu; dupa nivelul zoom-ului se observa ca am pastrat distanta :)

bondar

Cararile din Aprilie

Posted in: Fotografie by MeetTheSun on April 23, 2009

Cel putin o data in viata ne-am plans sau ne-am resemnat spunand: casa mea nu e Acasa. Am facut asta de prea multe ori pana sa ajung sa inteleg unde e Acasa al meu. Am pornit de la ideea ca ar fi acolo unde mi-e inima. Dar n-a fost asa! Apoi am zis ca e acolo unde mi-s amintirile cele mai dragi, unde sufletul meu se impaca pentru cateva clipe cu mine insumi. Dar n-a fost asa! Am plecat acasa cu cateva zile in urma si am constatat ca eram musafir. In locul copilariei mele teribil de zburdalnice, in locul adolescentei mele pline de singuratate si framantari, pe pamantul pe care am alergat desculta de atatea ori si in care se odihnesc pentru totdeauna bunii mei, in mijlocul acelei bucati de rai eu am fost Musafirul. Acasa nu te poti simti asa! 

Intorcandu-ma, priveam campia verde si nesafarsita pe geamurile unui tren ce parca se desprinsese de pe sine si alerga cu mine ducandu-ma cum am vrut dintotdeauna: doar Departe. Priveam si m-a lovit un gand, negandit – ca ma intorc Acasa. Poate ca peretii acestia nu sunt ai mei, poate ca orasul acesta e unul nebun si detestat de-atata mizerie, dar e Acasa al meu. Nu-mi iubesc Locul, dar e al meu. Si el s-a pricopsit cu mine.

Strabunicul meu a fost bucurestean si cred ca e timpul sa-i cunosc mormantul. Poate ca sangele apa nu se face si poate ca nu noi ne alegem locul in care sa fim Acasa, ci el ne alege pe noi. Imi amintesc cand am fost intrebata unde vreau sa merg la facultate si am raspuns fara sa ma gandesc prea mult: Bucuresti! Eu care de-abia iesisem pana in capitala de judet si asta pentru ca ma straduisem inadins pe la cate olimpiade putusem. Eu care imi imaginasem blocuri si strazi fara sa le vad, iar despre Universitate nu auzisem decat ca e grea. Dar am vrut aici, am vrut Departele, am auzit chemarea inainte ca ea sa ma rosteasca.

Nu ma intelegeti gresit, m-am simtit incredibil de bine in satucul meu T si am facut si cele 1000 de poze promise (doar cardul de memorie m-a putut limita :D ). Pentru ca sunt prea multe si pentru ca mi-s dragi ca lumina ochilor caci pentru mine fiecare e o bucatica din mine, din amintirile mele, din sufletul meu, le-am grupat pe tot felul de categorii: carari, copaci, flori, gaze, animale, apa, papadii si voi incheia cu vederi de sus

Voi incepe plimbandu-va putin. O sa va urc si o sa va cobor de data aceasta nu pe strazi si bulevarde, ci doar pe simplele CARARI…

urcand,

carari de deal, sat romanesc in aprilie

potecile de nisip,

carari de deal, sat romanesc in aprilie

din cand in cand privind inapoi,

carari de deal, sat romanesc in aprilie

si iar urcand,

carari de deal, sat romanesc in aprilie

am ajuns in padurea scaldata de lumina si infiorata de ciripituri vesele,

carari de deal, sat romanesc in aprilie

apoi am urmat drumul culmii,

carari de deal, sat romanesc in aprilie

si m-am intors ca sa privesc de sus valea,

carari de deal, sat romanesc in aprilie

urmand drumul de sub nuci,

carari de deal, sat romanesc in aprilie

coborand agale spre sat,

carari de deal, sat romanesc in aprilie

din ce in ce mai aproape,

carari de deal, sat romanesc in aprilie

iar drumurile se sfarsesc si ele cumva,

carari de deal, sat romanesc in aprilie

spre fantana de sub nuci, 

carari de deal, sat romanesc in aprilie

din cand in cand, poduri,

carari de deal, sat romanesc in aprilie

in drumul de la cimitir spre casa.

carari de deal, sat romanesc in aprilie


Page 1 of 41234