Din capul locului va spun: NU cred in coincidente! Ok, o intamplare, una singura, e o intamplare si atat. Ii spun coincidenta si gata. Dar un sir de intamplari ce te lasa masca, in care drumurile se incruciseaza straniu si in care paralele au un punct comun cat sunt ele de paralele, adica un sir [...] ...

Fereastra plange in locul meu sub ploaie. Pe chipul ei picaturile se impletesc, se unesc, aluneca impreuna. Apoi devine cea mai frumoasa intre ochii mei si luminile artificiale ale noptii. Cu palmele intinse incerc sa-i trimit jertfa sufletul meu uscat si cald de dincoace. Nu primesc in schimb decat o clipa rece, un nor firav [...] ...

- Ha! N-ai sa ma prinzi! Eu sunt mai vioaie! - Ba eu! - Ba nu! N-ai cum! - Hm… - Hai mai bine sa alergam! - Hai! Talpi goale prin nisip. Nisipul arde. - Hai sa spargem pietre acum! Sa gasim in ele aur. Sau mai bine sa vedem nepatrunsul nealterat, neprafuit. Sa luceasca [...] ...

Nu-mi pare rau ca traiesc! Ca m-am nascut! Ca ma cunosc, ca va cunosc! Aceste vorbe le spun, nu le scriu. Tocmai am terminat de citit Fata cu portocale a lui Jostein Gaarder. Da, da, la serviciu… mai erau cateva pagini si nu mai puteam astepta. Poate ca scriu acest post sub influenta cartii, dar [...] ...

Pune capul… dormi! Imi spun si nu ma ascult. E atata liniste incat urletele gandurilor se izbesc de pereti. Imi simt maxilarul tremurand, obrazul obosit, aripile cum se ascund sub coaste… Coaste de femeie slaba. Clape de pian viu. Si-n ochi… in ochi o tulbura cortina care coboara, mereu mai mult… Stiu ce traiesc, la [...] ...