Nu ascult Pink. Decat rareori la radio sau tv. Nu am considerat ca ar trebui sa-i acord atentie. Numai ca azi, intr-o zi oricum altfel, numai roz nu, Pink m-a gasit acasa. Si nu oricum. Sober mi se pare ca are multe de spus. Ar putea sa-mi para comerciala in comparatie cu ce ascult eu [...] ...

Scriu acest post intristata fiind. Vin de-afara si ma incalzesc aici inauntru. E bine, caldura e cea mai buna, ma simt protejata, ma simt in siguranta. Cat de mult conteaza!
Vin de-afara unde viata curge in fel si fel de valuri.
Am cunoscut un baietel, David. Nu mi-a zambit, nu mi-a spus nici un cuvant. Nici macar nu m-a privit. I-am intins mana si a prins-o. Manuta lui stie sa stranga. Am facut cativa pasi impreuna. Primii pasi.

David are sindromul Down. Din tacerea lui am invatat cat de neinsemnata e tacerea mea. Din primii lui pasi inteleg cat de neinsemnati sunt pasii mei. Nu m-a intristat David, ci eu.

David e un mic print. Numai ca in povestea lui NOI nu existam. Poate il primim in povestea noastra.

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Share

Doar ce mi-au venit in minte versurile din King Nothing – Metallica: Careful what you wish Careful what you say Careful what you wish You may regret it Careful what you wish You just might get it si mi-am dat seama ca dorintele sunt si ele niste alegeri dificile pana la urma. Prin dorinta fiecare [...] ...

Revin la… Tagore. Stiu ca a trecut mult timp de cand l-am citit pentru prima oara. O carticica mica, verde, de la un chiosc de ziare. Citisem Maitrey. Si numele acesta imi ramasese atat de bine intiparit in minte si ma fascina atat de mult incat mi-a sarit in ochi imediat. Am renuntat instantaneu la [...] ...

Eh… Off… Hm! Am oftat destul si pot sa incep. Sau sa nu mai incep nimic. Ezit. As putea incepe o poveste pe care o spuneam de multe ori cand era mica. Eu – bunicului care nu putea sa adoarma. Era cu un imparat, pentru care gaseam in fiecare seara alt nume. In felul asta, [...] ...