Nu ascult Pink. Decat rareori la radio sau tv. Nu am considerat ca ar trebui sa-i acord atentie. Numai ca azi, intr-o zi oricum altfel, numai roz nu, Pink m-a gasit acasa.

Si nu oricum. Sober mi se pare ca are multe de spus. Ar putea sa-mi para comerciala in comparatie cu ce ascult eu de obicei. Dar e bine sa mai lasi din cand in cand usa intredeschisa.

Am ales versiunea live si nu videoclipul, mi se pare ca merita oricum amandoua:

Si pentru ca niciodata nu ascult fara versuri:

I don’t wanna be the girl who laughs the loudest
Or the girl who never wants to be alone
I don’t wanna be that call at 4 o’clock in the morning
‘Cause I’m the only one you know in the world that won’t be home

Aahh ahhh, the sun is blinding
Aahh ahhh I stayed up again
Oohh ooh, I am finding
That’s not the way I want my story to end

I’m safe up high
Nothing can touch me
But why do I feel this party’s over?
No pain Inside
You’re my protection
But how do I feel this good sober?

I don’t wanna be the girl who has to fill the silence
The quiet scares me ’cause it screams the truth
Please don’t tell me that we had that conversation
When I won’t remember, save your breath, ’cause what’s the use?

Aahh ahhh, the night is calling
And it whispers to me softly, come and play
Aahh ahhh, I am fallin’
But if I let myself go, I’m the only one to blame

I’m safe up high
Nothing can touch me
But why do I feel this party’s over? Wououoh
No pain inside
You’re like perfection
But how do I feel this good sober?

I’m comin’ down
Comin’ down
Comin’ down
Spinnin’ round
Spinnin’ round
Spinnin’ round
Looking for myself.. Sober

When it’s good, then it’s good, it’s so good, ’till it goes bad
Till you’re trying to find the you that you once had
I have hurt myself, cried,
Never again
Broken down in agony
And just trying to find a friend

I’m safe up high
Nothing can touch me
But why do I feel this party’s over?
No pain inside
You’re like perfection
But how do I feel this good sober?

I’m safe up high
Nothing can touch me
But why do I feel this party’s over?
No pain inside
You’re like perfection
But how do I feel this good sober?

How do I feel this good sober?

P.S. Pentru cei care nu stiu inca… sober inseamna treaz.

Scriu acest post intristata fiind. Vin de-afara si ma incalzesc aici inauntru. E bine, caldura e cea mai buna, ma simt protejata, ma simt in siguranta. Cat de mult conteaza!
Vin de-afara unde viata curge in fel si fel de valuri.
Am cunoscut un baietel, David. Nu mi-a zambit, nu mi-a spus nici un cuvant. Nici macar nu m-a privit. I-am intins mana si a prins-o. Manuta lui stie sa stranga. Am facut cativa pasi impreuna. Primii pasi.

David are sindromul Down. Din tacerea lui am invatat cat de neinsemnata e tacerea mea. Din primii lui pasi inteleg cat de neinsemnati sunt pasii mei. Nu m-a intristat David, ci eu.

David e un mic print. Numai ca in povestea lui NOI nu existam. Poate il primim in povestea noastra.

Doar ce mi-au venit in minte versurile din King Nothing – Metallica:

Careful what you wish
Careful what you say
Careful what you wish
You may regret it
Careful what you wish
You just might get it

si mi-am dat seama ca dorintele sunt si ele niste alegeri dificile pana la urma. Prin dorinta fiecare intelege ce vrea si doreste cat poate. De cele mai multe ori dorintele sunt ascunse ori pentru ca asteptarile sunt prea mari ori pentru ca increderea e prea mica. Sau pentru ca lumea nu e pregatita pentru ele. Sau pentru ca tu insuti te simti incoltit in preajma lor.

Metallica – king nothing (lyrics)

P.S. Tagore, my old friend, said: Ceea ce doresc, doresc din greseala. Ceea ce gasesc, nu doresc.

Eu imi doresc sa scriu odata postul ala de java pe care l-am inceput de 3 zile. Nu e nimic gresit in asta, nimic ascuns, nimic greu de obtinut. Si-atunci, mi-l mai doresc cu adevarat??!

P.S.2
Where’s your crown, King Nothing?
Where’s your crown?

Revin la… Tagore. Stiu ca a trecut mult timp de cand l-am citit pentru prima oara. O carticica mica, verde, de la un chiosc de ziare. Citisem Maitrey. Si numele acesta imi ramasese atat de bine intiparit in minte si ma fascina atat de mult incat mi-a sarit in ochi imediat. Am renuntat instantaneu la banii de pufuleti si inghetata cand i-am zarit numele printre ziare si integrame. Am citit cele 50 de poeme dintr-o rasuflare. Le-am recitit zile la rand. Pe multe le stiam deja pe de rost. Nu stiu de ce am facut o mare pauza… de cativa ani.

Dupa mult timp imi incep din nou zilele cu Tagore, cel mai liric dintre lirici:
Este foarte simplu sa fi fericit, dar este foarte greu sa fi simplu.

Eh…

Off…

Hm!

Am oftat destul si pot sa incep. Sau sa nu mai incep nimic. Ezit.

As putea incepe o poveste pe care o spuneam de multe ori cand era mica. Eu – bunicului care nu putea sa adoarma. Era cu un imparat, pentru care gaseam in fiecare seara alt nume. In felul asta, daca schimbam imparatul schimbam povestea. In viata nu e totusi asa de simplu. Atentie, povestile pot fi lungi si au rolul sa adoarma.

Dar sa continui. Intre timp rontaiam paine neagra, dar calda pe care o aducea bunicul intr-o geanta si ea neagra… cand iesea din schimbul doi. De fapt, inainte iesea din mina, apoi din schimb, apoi trecea pe la fabrica si lua paine. Ardea si se incalzea si el de la ea…

Dar sa revin. Painea era divin de buna, coaja pentru ca era crocanta, miezul pentru ca era inca fierbinte. Ii simt gustul si acum, mi se face pofta chiar… Printre inghititurile mici si mestecatul energic povestea incepea cu un imparat. Nu intelegeam de ce, dar trebuia sa existe o imparatie si deci, un imparat. Imparatul ori avea fete, ori feciori. Schimbam cum voiam… faceau cu randul de fapt. Si ei aveau nume diverse, dar toti erau frumosi si priceputi la toate. Imi placea sa le dau printeselor rochii diafane si sa le las parul despletit. Un par lung asa cum eu nu aveam inca. Si poate nici rochii. Iar printilor le daruiam cai albi, cei mai puternici si le spuneam sa fie blanzi si curajosi. Si ei erau.

Imparatul era intotdeauna trist pentru ca era singur. Asta nu stiu de ce. De ce nu exista imparateasa? Pentru ca era povestea mea si poate eu eram aceea. In mintea mea de copil ii spuneam si imparatului povestea nu numai bunicului. Din cand in cand, ma opream:
- Adormisi, tataie?
- Nu, nu… tu zii acolo!

Si continuam cu aventuri incredibile in cautarea dragostei despre care stiam tot din povesti. Printii mureau si inviau, printesele se luptau cu vrajitoarele, iar imparatul astepta ca singuratatea lui sa ia sfarsit si sa-si lase imparatia nepotilor. Bunicul mai scotea din cand in cand cate-un zgomot, semn ca povestea intra pe un fagas cunoscut din alte seri, asa ca schimbam. Firul de matase devenea pasare de argint, iar vrajitoarea se imblanzea. In viata nu e totusi asa de simplu. Stiu, ma repet.

Povestea avea mereu alt final, chiar daca fericirea era aceeasi. Imparatului meu ii albea parul, iar din barba lui manutele copilasilor impleteau codite… Le spunea povesti. Povestile lui erau mai frumoase ca a mea. Mi le imaginam si fascinata ma pregateam pentru seara urmatoare. Miile de scenarii se bateau pentru suprematie. Painea se terminase, imparatul meu ma privea si el multumit. Din adancile lui batraneti.
- Adormisi tataie?
-…

OLDER Posts