Un martie mult așteptat

pini-Dealul-Melcilor

După patru luni de hibernare, primăvara mea a venit chiar de 1 Martie, o dată cu primăvara brașovenilor. După plimbări scurte în jurul casei, cu bebelușul în marsupi, căldura m-a mânat mai departe, dar tot cu cea mică în marsupi, tot mai greuță și mai curioasă. M-am bucurat atât de mult de fiecare evadare, încât am simțit nevoia să le notez aici, căci și începuturile timide au dreptul lor la arhivare. Însă am și momente când îmi vine să șterg tot pentru că nu e nimic deosebit sau interesant sau de folos cuiva (aici puteți părăsi blogul, să nu vă pierdeți timpul cu memoriile mele), e doar o normalitate modestă.

...citește mai departe ↑

Fără de vreme

indragostiti la malul marii
apucă-mă de după umăr
să mergem legănat spre casă
ca doi uitați de zori prin baruri
să fredonăm un blues în șoaptă
să dăm în urmă niște ceasuri

pe străzile fără de vreme
să mergem legănat spre casă
lungind sub trecătoare faruri
o umbră cât o viață

...citește mai departe ↑

Plouă mărunt, scriu mărunt despre lucruri mărunte. Cu ea în brațe

Tampa-poteca-Curmatura
Plouă mărunt, scriu mărunt despre lucruri mărunte cu ea în brațe. Orice aș începe nu pot termina pentru că dorințele ei se măsoară în unități de acum. Nu există mai târziu sau pauză, uneori o rog frumos, dar sfârșesc zâmbind și lăsând totul baltă; treburi și gânduri sfârșesc în incertitudinea continuării. Ea mă vede zâmbind, pot zâmbi oricând pentru ea și asta mă consolează.

...citește mai departe ↑

Încep să-mi amintesc…

lanturi
Cum erau alergările mele la începuturi: greoaie, scurte, dureroase, terapeutice, rare.
Cum era scrisul pe blog la începuturi: obsesie, rutină, anonim, încriptat, sărac.
Cum îmi imaginam munții neurcați, anotimpul alb, alpinismul: cu dorință, cu teamă.

Unele lucruri nu se schimbă niciodată, pauza reactivează începuturile, omul redevine umil, de printre rânduri se evaporă inspirația.

Încep să-mi amintesc pentru că o iau de la capăt.

...citește mai departe ↑