Un an de Brașov

Brasov-sub-Tampa-2
Era să adorm și să închei ziua fără să bag de seamă că e una aniversară… Acum scriu ca să marchez momentul, deși n-am nici o idee despre ce. Am răspuns la atâtea întrebări despre Brașov încât nu simt că aș avea ceva nou de spus. Dar până la urmă nu orașul sărbătorește un an, ci eu, aici.

...citește mai departe ↑

Dor de apele din munți, Cheile Lapoșului

Cheile-Laposului-01.jpg

Îmi plac nespus apele învolburate de munte; nimic nu-mi pare mai liniștitor ca vuietul asurzitor al apelor izbindu-se de stânci, rostogolindu-se peste praguri și aruncând stropi cristalini peste stâncile pline de mușchi ale malurilor înaintea căderii, deloc catastrofale, în adâncul unei gropi pe care apa și-o sapă cu stăruință tot mai adânc de fiecare dată, doar pentru a-și continua curgerea, aparent liniștită, după botezul încă unei vâltori…

...citește mai departe ↑

Dealurile melcului

melci.jpg

Ce faci când nu poți ajunge prea departe? Deprinzi tainele melcului. O viață de melc pare teribil de plictisitoare. Și chiar e când n-ai de partea ta ceva imaginație sau prieteni. Dacă le ai pe astea două și putința de a trăi din amintiri, viața de melc devine palpitantă și plină de detalii care îți vor ostoi energiile și te vor ajuta să adormi la prima atingere a pernei.

De când am pozat într-o seară melcii, am sfârșit identificându-mă cu ei. Nu-mi ies din minte, nu-mi ies din fire, ba chiar mi-am ieșit din măsura pasului grăbit și apăsat – mai ales când trec prin iarbă. În viața mea de melc am descoperit inexplicabile căi de-a ajunge departe din câțiva pași, de-a sta în umbra verde a timpului.

...citește mai departe ↑

Bule

Hasmas-Balan-10.jpg
Am înlemnit de multe ori în viața asta, m-am cutremurat cu toată ființa sau m-am prăbușit deznădăjduită de alte câteva ori, dar o singură dată am împietrit. N-am mai putut clipi, devenisem una cu scaunul, cu etajul, cu blocul, cu pământul. Simțeam împietrirea până în adâncul fundațiilor, aveam senzația că de mă voi mișca, toate se vor mișca cu mine, că un pas sau un gest ar smulge din rădăcini copacul existenței. Dar nu puteam să mă mișc, în interiorul meu nu mai circula nimic. Amuțisem ca acela ce n-a știut niciodată vorbi.

...citește mai departe ↑