Visul mi-a păstrat bocancii

Piatra-Craiului-Nordica-6831.jpg

Ți-ai pus haina pe post de pernă, te-ai descălțat calm. Te-ai întins pe patul de crengi, întors spre centrul lui, spre mine, eu doar m-am așezat pe margine, ca un om ostenit. Brusc, eram într-o cămașă de noapte, cum se dormea pe vremuri, țesută și cu câteva râuri cusute la manșetă și la gât.
Visul mi-a păstrat bocancii.
M-am întins cu fața în sus. Te simțeam, îți auzeam privirea călcându-mi pe gene, pe sprânceana stângă, pe pielea arsă a obrazului, coborând până în desimea părului răsfirat de vis, urcând pe tâmplă și fixându-se pe irisul meu încremenit în gol, spre cer.

...citește mai departe ↑

Circuit în alergare: Piatra Mare – Postăvaru – Brașov

Piatra-Mare-283.jpg

De când m-am mutat în Brașov mi-am dorit să fac o tură pe munții din jur, care să se termine în fața blocului, lucru realizabil profitând și de faptul că stau foarte aproape de Dealul Melcilor, ultima prelungire a Postăvarului, după binecunoscutul Tâmpa. Și pentru că era prea scurt un circuit în Postăvaru, am hotărât să începem din Piatra Mare și, având în minte popasurile la cabanele omonime, lucrurile s-au simplificat și mai mult (am scăpat de grija mesei de prânz și adăpostirea de ploile prognozate).

...citește mai departe ↑

Mică traversare a Bucegilor de la Bușteni la Bran și cea mai frumoasă potecă de alergare

Bucegi-Morar-Clincea-27.jpg

Weekend-ul trecut urcă în topul celor mai frumoase ale lui 2015 și, alături de creasta Făgărașului la două zile din 25-26 iulie, se înscrie în seria ce fac fetele când bărbații nu-s acasă: iaca aleargă pe munți, chipurile ca antrenament pentru concursuri, dar trebuie să le suspectați de mai mult: de însăși patima alergării montane.

Eu una, asta am simțit, plăcerea de a alerga pe munte, de a fi pe munte, de a combina momentele în care alergi cu cele în care stai în iarbă și privești zările fără presiunea timpului, iar Mike e coechipiera perfectă.. Și dacă am ratat prin neprezentare ultimele două concursuri (Retezatul și Cindrelul), mi-a dispărut orice urmă de regret după cele două zile de cantonament, cu multe momente în care am alergat bine și cu bucurie, mulțumirea de sine fiind o medalie destul de pretențioasă 😉

...citește mai departe ↑

Facebook-ul nu e blog, de pe facebook adunate II

apus de soare

Se pare că mi-am făcut un obicei din a scrie pe pagina de facebook, nu-mi e indiferent, dar asta e realitatea, acolo simt eu nevoia să zic două vorbe. Pentru blog sunt prea puține două vorbe, pe profil e prea… public. Vorbele se lungesc, în timp se adună, iar locul lor ajunge să fie tot blogul într-un proces invers decât cel tipic.

...citește mai departe ↑

O duminică prin Bucegi, Cheile Horoabei și… bâlciul prăfuit

Bucegi-Valea-Horoabei-09w.jpg

Or fi ei Bucegii niște munți umblați și aparent, fără secrete, cu zone de bâlci (Piatra Arsă, Padina, Babele), cu trasee alergate la concursuri montane (Valea Jepilor, Mălăiești, Valea Cerbului etc.), cu drumeți pregătiți sau cu incredibile apariții bipede pe poteci, cu alpiniști și mtb-iști, or fi ei Bucegii blamați și iubiți, plini de gunoaie sau plini de sălbăticie, dar sunt munți în toată puterea cuvântului și e imposibil să nu găsești un cotlon pe sufletul tău.

Am mers de foarte multe ori în Bucegi și tot mai am trasee marcate nestrăbătute, că pentru cele nemarcate și de alpinism nu mi-ar ajunge o viață nici dacă aș fi croită să le parcurg. De data aceasta a venit rândul Canionului Horoabei de pe Valea omonimă, traseu amenajat în ultimii ani, deși nemarcat, și care a tot fost străbătut în ultima vreme încât am hotărât cu Mike să încercăm și noi, incluzându-l în tura noastră de duminică, una voită a fi de alergare.

...citește mai departe ↑

Piatra Craiului – nordica prin nori, capre negre și o noapte de pomină

Piatra-Craiului-Nordica-7318.jpg

La capătul unui marș lung cât o zi de vară, pui cortul chiar pe creastă, cu răsăritul într-o parte și apusul în alta, capre negre se apropie curioase, vântul începe să rostogolească norii la picioarele tale și iarba înaltă foșnește de parcă armate de picioare imaginare ar umbla-o, luna se ridică peste Bucegi de începi să vezi ca ziua spinarea de dinozaur a crestei Craiului, mai târziu, abia îți găsești un loc de contorsionat trupul istovit printre pietrele de sub cortul montat cu maximă îngăduință pe terenul nepotrivit, iar vântul ce pare să facă parapantă din cort se oprește două secunde, suficiente însă pentru a spera în nesomnul tău că poate s-a oprit și, abia atunci, șuieratul turbat din înaltul cerului se prăvălește peste tine și într-a treia secundă cortul redevine o barcă în furtuna ierbii…

...citește mai departe ↑