Schi de tură, încă o zi pe munte

Bucegi-schi-de-tura-1241.jpg

Spre deosebire de copii, adulților nu le ajunge o primă și singură zi pentru învârtirea pe toate părțile a unei jucării noi. Până la plictiseală ori doritul alteia mai bună sau mai cu moț, adultul savurează jocul în sine, jucăria devine o unealtă în căutarea a ceva mai mult: un timp petrecut pe sufletul său, desprins de rutină și obligații.

Exact așa simt că stau lucrurile legate de mine și noua mea jucărie: echipamentul de schi de tură. În acest caz jocul este plecarea cu entuziasm de acasă, reîntâlnirea cu prietenii, schiatul în sine cu lecțiile sale și dorința de a îmbunătăți constant, dar ținta atinsă spre care jocul converge, pentru care jucăria a fost anume aleasă este timpul petrecut pe munte. Încă o zi pe munte. 

...citește mai departe ↑

Un nou capitol într-ale muntelui: schiul de tură. Inițiere în Baiului

Baiului-schi-de-tura-1196.jpg

Cine-ar fi crezut că există atâta determinare în mine cât să continui povestea pe schiuri, cine, că eu nu, dar iată că tot eu sunt cea care insistă pe ruta pașilor mici și extrem de mici… la vale. Și pentru că nu-mi ajungea dute-vino-ul emoțional pe care mi-l dă schiul alpin, de pârtie, am mai deschis un capitol: schiul de tură. Un capitol dintr-ale muntelui căci pe schiuri o să pot umbla și iarna cărările, pădurile, iar câteodată, culmile. Ideea nu-mi aparține și nu-i idee, ci mai mult o simțire, o evoluție pe care o încearcă firesc, tot mai mulți… drumeți.

...citește mai departe ↑

Într-un suflet

copacul gol sub luna plina

Mi-am apăsat buzele peste tricou simțindu-i spatele mic și slab. M-am ridicat puțin cât să-mi mut buzele spre omoplatul drept și-am bănuit că-i place. În lungul coastelor mi-am plimbat buzele îngânându-i „e și asta un fel de masaj… uite cum îți sorb durerea și, după ce voi pleca, o suflu afară, vrei?”.
A dat din cap adăugând „nu pe partea aia mă doare”.

...citește mai departe ↑

Mi-e greață

vrabii

Păsările – când se-aruncă din zbor asupra grăunțelor o fac pentru că le recunosc forma. Oamenii nu sunt păsări căci păsările se opresc din ciugulit când își dau seama de otrava grăunțelor. Poate de aceea pentru cei mai mulți oameni evoluția n-a lăsat să ne crească aripi… Ce să facem cu zborul când tot ce ne dorim e să luăm de bun ce ni se-aruncă??!

Am auzit sau citit deseori despre senzația de greață în sensul scârbei, al dezgustului, am auzit, dar azi o simt. Mi-e greață. Simbolică și cât se poate de reală greață.

...citește mai departe ↑

O felie de timp

iarna cu umbreluta si pisica_w.jpg

- Uite o pisică!
- Și ce?!
- Păi uite cum trece o pisică neagră prin zăpada albă, contrastul, pustiul parcului versus viul pisicii, înțelegi? Pisica neagră pe o cărare neagră, cărare topită de soare, nu de negrul pisicii… O pisică neagră lasă urme albe…
- Cum zici tu, eu tot o pisică văd…
[...]
- Asta e fotografia de-atunci?
- Da.
- A ieșit mai bine…
- Nu e mai bine, ți se pare, e la fel, doar cadrul e decupat în jurul poveștii. Asta e fotografia de fapt, privitul întregului după o tăietură transversală, o felie de timp dintr-o poveste.

...citește mai departe ↑

Măcinul alb

Macin-iarna-27_rw.jpg

Măcin iarna? De ce nu. Ninge și-n Măcin? Se pare că da. Cum arată zăpada la 467 de metri altitudine? Păi tot albă. Și dacă ești un drumeț norocos, feerică!

...citește mai departe ↑

pot să?

pot să iubesc
o taină că iubesc?
pe acoperișul tainei să iubesc,
peste streșini să curg
în stropi mari ca râuri mici
prin fața ochilor ca un veșmânt să-ți curg.

pot să iubesc
o taină că iubesc?
cum nu te văd și nu te aud
cum nu te simt și nu te ascund
cum nu ești și încă mai ești
cum sunt și mai sunt.

...citește mai departe ↑