Am

DSCF8093.JPG

aș îmbrățișa un copac
din coaja lui aș mușca
în coaja lui aș țipa
cercul frânt
al gurii mele tăcând.

am atâta nevoie,
atâta nevoie am,
să pun la loc ce încă n-am mușcat.

...citește mai departe ↑

Ragaz

Zorii m-au insotit azi pe stradute pustii cu greieri in recital, apoi in gara, acum in tren. Orele matinale devin tot mai mult preferatele mele cu atat mai mult cu cat inca ma trezesc greu si-mi apreciez, dara, efortul. Acum simt, prima oara dupa trei saptamani, ca stau jos. Desigur, am tot stat, serviciul meu

...citește mai departe ↑

Nu mai există planuri

În ziua când o femeie mi-a spus pe un hol imaculat de spital exact aceste cuvinte pe un ton pe cât de ferm pe atât de blând, am ascultat din privirea ei insistent convingătoare că e mai mult de atât. Sunt anumite vorbe simple, aparent simple, în al căror înțeles realitate țese de neoprit complexitatea vieții încât mă întreb de ce aș continua cu alte cuvinte, de ce nu m-aș opri aici, chiar aici – titlul e totul. Pentru că sunt om și pentru că sunt Eu.

...citește mai departe ↑

Revenire Acasă, în Carpați, pe Jepi

Jepi-07.jpg

26 iulie 2014; eu și Vali; Valea Jepilor – Caraiman – Babele – Piatra Arsă – Jepii Mari

După începutul de ianuarie cu patru zile minunate în Cernei-Mehedinți, dorul de Carpați a început să-și ridice, piatră cu piatră, propriul munte. Ce poți face? mă întrebam și pe nerăsuflate răspundeam, să mergi înspre el chiar dacă asta presupune mai întâi așteptarea sau privitul de foarte departe încât orizontul să te mintă în jocul norilor că are într-adevăr creastă… Din Montreal Carpații mei, adică munții aceștia frumoși ce m-au cucerit iremediabil, apăreau cu siguranță la orizontul tot mai calm al minții ce știa c-o să-i revadă spre disperarea sufletului aflat cu ochii pe ceas.

...citește mai departe ↑

33 pentru 33

alergare-1rw.jpg

De la 2 la 33 de kilometri. Pentru cei 33 de ani ai mei.

M-am întins chiar pe malul Canalului pe o bârnă veche de lemn și am privit razele jucându-se pe ape. Pur și simplu mă gândeam că uite tocmai acest moment de aparentă renunțare este unul dintre cele mai frumoase. Eu stând în loc, aproape de pământ și de ape, lăsând liniștea să mă maseze cu mâinile ei nevăzute până când nici un gând n-a mai fost încordat…

...citește mai departe ↑

Negru de mierlă

- Trezește-te, a intrat cineva peste noi în casă…
Deschid ochii pe ceas, e șapte, calmul vocii îmi dă răgaz să mormăi.
- Mai repede, e o pasăre în șemineu…
Asta e un motiv bun, chiar e, e șapte, sunt adormită, dar iată-mă în genunchi în fața șemineului.
Tip-tap tip-tap, pași mici pe o tablă, un ecou timid, trebuie să fie întuneric acolo înăuntru, gândesc.
Fââââl-fâl-fâl!
- Da, e sigur o pasăre!
La noi în casă eu am misiunea, una plăcută de-altfel, de a prinde și elibera intrușii fără vină: fluturi, insecte de treabă și mai nou, păsări.

...citește mai departe ↑