MPC, Maratonul Pietrei Craiului 2014

MPC-9_r_w.jpg

După o pauză de doi ani mi-am dorit tare mult să particip la un maraton montan, iar întoarcerea din Canada și hazardul vieții a făcut ca Maratonul Pietrei Craiului să fie alesul. Cel mai vechi maraton montan de la noi (ajuns la ediția a noua), tehnic, provocator, iubit, MPC-ul este o experiență completă și atât de intensă încât participarea este marele câștig, trecerea liniei de finiș medalia, iar mulțumirea de sine o poveste lungă pe care fiecare și-o va rememora de câte ori va fi nevoie până o va înțelege pe deplin – și fiind la final de sezon e timp destul până la primăvară!

...citește mai departe ↑

Blogul nu e jurnal

Era cât pe ce să public titlul fără nici un conținut sub el. Acum urmează vorbăria, vă dați seama. Blogul nu e jurnal – e concluzia la care am ajuns după două luni de tăcere, cu excepția jurnalelor de la munte pentru care nu există pauză, suspendare, mofturi de muză, criză etc.

(ce văd sau înțeleg alți blogeri prin blogul lor îi privește)

Nu e jurnal chiar dacă admit public că scriu mai mult pentru mine, aproape doar pentru mine – blog aparent personal țin să amintesc, pentru alții s-ar chema că o fac dacă aș oferi constant informații de folos pe baza unor criterii de minimă performanță orientate pe un anumit domeniu – nișă în limbaj de conferință. Nu e jurnal pentru că un om își poate scrie sieși într-o multitudine de feluri, iar eu îmi impun în scop util un soi de disciplină prin scrisul acesta public.

...citește mai departe ↑

În registrul cel mai de jos

E întuneric, e a nu știu câta oară când mă regăsesc în aceeași imagine a drumului spre casă, mă uit la mine de sus din vârful blocului cum înaintez cu umbra prelungă și dezordonată spre casă și văd o gospodină încărcată cu de toate, dar mai ales cu chef de treburi, gătit, spălat, curățenie, pregătit kit-ul pentru maratonul montan de sâmbătă (devine puțin cam atipică noțiunea de gospodină acum), văd o femeie alintată de legănarea cerceilor cu copaci de argint printre suvițele eliberate dintr-o împletitură încă lungă, văd un suflet captiv în fagurele gol al cuvintelor negăsite, nescrise, nerostite, văd omul energic ce amână finalul de zi pentru cândva târziu, în noaptea cu semilună, mă văd pentru că tot ce am cu adevărat de făcut de-acum înainte presupune doar dragoste.

...citește mai departe ↑