Cinci petale albastre – genţiană sau ghinţură-de-primăvară (Gentiana verna)

- cea mai albastră dintre genţiene şi dintre multe alte flori, aş adăuga eu,

sau de cinci ori câte cinci petale – anemone sau oiţe (Anemone narcissiflora),

cinci trepte,

cinci povești de viață,

cinci cai liberi,

și evident, încă cinci zile…

____________________________
cifrele din titlu au legătură cu povestea unui AMR în derulare

când unii se luptă cu nămeții, mie-mi arde de flori…

dar n-am avut ce face, am căutat printre fotografii un șase și am găsit doi colorați și plini de viață, dintre care nici nu m-am gândit să aleg:

garofițe din Piatra Craiului și brândușe de primăvară din Ciucaș

____________________________
cifrele din titlu au legătură cu povestea unui AMR în derulare

Dacă nu știi și nu poți fi diplomat,
vorbele tale aduc mai multă nemulțumire decât înțelegere.

Dacă nu știi să pui întrebări,
răspunsurile te vor ocoli și vei fi mereu răspunzător că nu știi să afli.

Dacă spui adevărurile cu prea multă ușurință,
ești bănuit de rea credință și nu vor fi ascultate.

Dacă vorbești prea mult,
de la un punct încolo nu vei mai fi ascultat chiar dacă vei spune și lucruri interesante.

Dacă ai dreptate, dar nu știi argumenta,
te vor învinge cei care sunt buni la argumente chiar dacă n-au dreptate.

Dacă atribui prea multe sensuri cuvintelor tale,
mulți vor alege acel sens care te dezavantajează sau la care nici nu te-ai gândit.

Dacă vorbești deschis fără să filtrezi prea mult ce spui,
nu ești apreciat pentru sinceritate și spontaneitate, ci dimpotrivă.

Dacă vorbești deschis,
riști ca cele spuse să se întoarcă împotriva ta căci mare parte a oamenilor preferă să răstălmăcească vorbele altora decât să le producă pe ale lor.

Dacă încerci să dregi lucrurile stricate conform celor de mai sus, atunci sigur vei pierde.

Dacă vei vrea să taci și să te retragi, sigur nu vei putea.

Dacă suferi de toate astea și pentru toate astea și totuși, nu te poți opri să fii tu însuți, să continui să crezi că va veni o zi când energia cu care mergi înainte va conta pentru cineva, că intențiile tale sunt de folos zilei de azi și tardive zilei de mâine când vei rămâne tot mai singur, atunci ești condamnat să pierzi.

Ziua de azi e ca raţa din imagine, chiar şi în minoritate, se bucură singură de pradă.

Ziua plecării e ca pescăruşul ce stă cuminte deoparte aşteptând.

Celelalte zile sunt parţial anoste şi încadrate perfect în peisajul sur şi schimbător.

____________________________
cifrele din titlu au legătură cu povestea unui AMR în derulare

Când ești departe de țară, tragi cu urechea. Cel mai adesea, îi auzi plânsul.
Nu te poți lăsa intoxicat de ce scriu ziarele, de înregistrările tv puse pe youtube, căci pur și simplu, simți cum te intoxică. Morbid.
Mai degrabă accepți sinceritatea unor postări de pe facebook, preferi să auzi ce-a spus cutare după ce-a văzut cu ochii lui decât ce spune o reporteriță cu glas strident, mare amatoare de senzaționalul care s-o scoată din anonimat.

Și după ce te saturi de studiouri unde lumea comentează LA CALD (la propriu evident, mama ei de televiziune că dracu a inventat-o), mai citești unu-altul, oameni prin al căror sânge mai curge moralitatea și decența.
Și iarăși tragi cu urechea la glasul de printre rânduri al poporului tău. E plin de speranță poporul ăsta, dar nu știe ce să facă cu ea.
Speranța nu aduce nimic de una singură, trebuie pus umărul, toți umerii deodată.

Încotro? Nu cred că știe cineva precis, dar un lucru e cert, înapoi nu mai e unde…

____________________________
cifrele din titlu au legătură cu povestea unui AMR în derulare